Domnu-i drept, vrea adevărul

Liviule, nu te-ai gândit,

Ordonanţa când ai scris,

Că ai să scoţi lumea afară,

Din casă să o muţi în stradă?

Ia te uită ce-ai făcut,

Şi din asta ce-a ieşit!

Acum sunt sute de mii,

Dar milioane vor fi,

Care ţi le-ai pus în cap,

Că ai să fugi ca turbat,

Când această lume toată,

Spre guvern ea se îndreaptă.

Din ţară va pleca multă,

La Bucureşti să ajungă,

C-ai să strigi ca nebunul,

Să vină elicopterul.

Din aceeaşi sămânţă eşti,

Însă nu din Scorniceşti.

Ai pus în mişcare o ţară,

Şi ea te va scoate afară.

Că ţi-ai făcut pe îndelete,

Alte legi şi noi decrete.

Lăcomia vrea cătuşe,

Să stai dincolo de uşă.

Cu a ta clanţă, al tău clan,

Poate scrii şi un roman.

De nu într-o săptămână,

Reuşeşti poate într-o lună.

Ai prestanţă, eşti deştept,

Ţi-ai făcut singur decret.

Ţi-ai mai dat şi ordonanţă,

Cu a ta arogantă clanţă,

Limba, sabie tăioasă,

Ajustată de mustaţă.

Cum bate ceasul secunda,

Se mişcă şi umblă limba.

Dragnea, copilaş frumos,

 Ai întors ţara pe dos!

Ce credeai? Că-i cum la cărţi,

La poker ca să o joci?

  

E o naţie un neam,

Cine aşa te-a îndemnat,

Ca în cărţi s-o introduci,

În acea noapte, atunci?

Ai făcut un pas greşit,

Când la asta te-ai gândit.

Pe cât eşti de arogant,

Aşa vei fi de perdant.

Familie nu mai ai,

Cu procesele rău stai.

Şi acum, cum te-ai băgat

În cel mai mare scandal!

Au mai fost în astă ţară,

Ce ca tine au vrut să facă.

Au avut sfârşitul trist,

Cum ai dat, ai de trăit.

Doar dacă din ţară fugi,

La mititica nu ajungi.

Cu a ta minte sclipitoare,

Vei pleca şi-i rămâne afară.

În ţară nu mai ai loc,

Ai încins-o, ai dat foc.

Încă mult timp o să se vadă,

Câtă lume-ai scos în stradă.

De la bunici şi părinţi,

La copiii cei mai mici.

Arma spre tine ai întors,

Şi pe ţeavă ţi-ai pus glonţ.

Singur te-ai executat,

Când pe Biblie ai jurat.

Domnu-i drept, vrea adevărul,

Cum e El, să fie omul.

sâmbătă, 4 februarie 2017, ora 0,55 Anton Ciobanu