-Că
stai jos, dar în cer sus,
Îţi
spune acum Isus.
-De
înţeles e foarte greu,
Cum
îmi vorbeşti, Domnul meu.
-Stai
bine, are ordonanţă,
Pentru
tine stă de pază;
E
îngerul Gabriel,
Ţi-am
mai spus, ai scris de el.
Mereu
e alături de tine,
Şi
în casă, şi în lume.
Când
te rogi, îţi stă în dreapta,
În
partea care-i fereastra,
Că
pe afară mai trec nori,
Şi
pot fi distrugători,
Plini
de praf sau de otravă,
De
pe munţi sau Marea Neagră.
-Cum
scriu acum, nu înţeleg,
Despre
munţi, mare şi nori:
Unde-s
unii, unde-i alta,
Şi
apoi, ăhăă….unde e apa!
-Acum
e mare distanţă,
Între
munţi şi Marea Neagră.
Norii
ajung peste tot,
Duşi
de vânt spre sud, spre nord.
Ca
şi gândul umblă vântul,
Înconjurând
tot pământul.
Aşa
răul dă târcoale,
De
la munte pân’ la mare.
Şi
acei nori când vor veni,
Ce
negri, urâţi vor fi!
Când
pe sus vor bubui,
Pământul
se va urni,
Cerul
se va clătina.
Scrie,
nu te întrista,
Că
va fi mare urgie,
Cât
universul cuprinde.
-Doamne,
îmi spui lucruri noi,
Şi
eşti supărat pe noi,
Că
e sinistru, e trist,
Ce
acum îmi spui de scris.
-Sinistrul
puţin se vede,
Tristeţea
demult domneşte…
De
când şarpele cu mărul,
A
înşelat femeia, omul.
Dragi
copii, Mă întorc la voi,
În
acest timp de apoi,
Ca
să vă dau libertatea,
Pe
care şarpele a luat-o.
Însă
aveţi luptă grea,
Înapoi
a o câştiga.
Şi
iubirea de Tatăl dată,
Tot
de şarpe a fost luată.
Libertate
şi iubire,
Nu
mai este acum în lume.
Aveţi
conturi, aveţi rate,
Aveţi
limuzine, palate,
Multe
griji, multe probleme,
Fără
nimeni să vă îndemne.
Voi
alergaţi ca năuci,
După
frumos şi mai mult.
Aşa
mult aţi îndesat,
De
nu mai încape-n sac,
Cel
de dus, din viaţa voastră,
Este
greu şi vă apasă.
Eu
v-am spus de cumpătare,
În
odihnă, muncă, mâncare.
Munca
e plină de stres,
Odihnă
nu mai aveţi.
Şi
în fugă când mâncaţi,
La
tv, net vă uitaţi.
Pentru
ce atâta fugă,
Când
mergeţi, băgaţi în gură,
Un
hot-dog sau o shaorma?
Gura
nu mai spune vorba,
Socializaţi
fel de fel,
Pe
facebook, internet.
Curentul
o să-l opresc,
Eu
cu voi ca să vorbesc;
Să
vă văd, să Mă vedeţi,
Nu
pe facebook, internet,
Numai
între patru ochi.
Mulţi
din voi veţi cade jos.
Nu
port laptop, nici mobil,
Nici
de voi nu sunt străin.
Vă
cunosc pe fiecare,
Cum
umblaţi, pe care cale,
Cât
furaţi şi cum minţiţi,
Pe
lume, copii, părinţi.
Vedeţi
ce grav s-a ajuns?
Că
se aude până sus.
Strigă
lumea, vrea dreptate,
De
la Guvern şi Palate.
Hoţii
au ajuns în vârf,
Şi
e greu de coborât.
Pericolul
e şi mai mare,
Doar
închişi aveţi scăpare,
Dar
şi acolo schimbat totul,
Că
hoţul păzeşte hoţul.
Vor
confort în puşcării,
Făcând
alte dinastii.
Ies
din una, intră-n alta,
Se
schimbă uşa cu poarta.
Este
aceeaşi “Mărie”,
Dar
cu altă pălărie.
Pân’
nu scoateţi rădăcina,
Şi
nu îndepărtaţi pricina,
Să-i
băgaţi după zăvoare,
Viaţa
nu va fi uşoară.
duminică, 12.02.2017, ora 22,50 A Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu