Lumina falsului profet. De nepierdut. De Damian Galeron

Mi-au trimis o fotografie ce corespunde unei ceremonii din piața Sfântul Petru din această săptămână trecută, Săptămâna Sfântă. Și într-adevăr, văd fotografia destul de impresionantă. Este fotografia pe care o vedem pe copertă, pe ea o comentez.

Din toți anii de când m-am dedicat fotografiei, rezultă acest instinct de a conserva această artă. În această artă fotografică de obicei captez conținutul simbolist pe care îl au imaginile.

Adevărul este că această fotografie despre care am spus că corespunde acestei Săptămâni Sfinte din 2020, este cea mai impactantă pe care mi-o amintesc că am văzut-o în mult timp. Și adevărul este că am simțit anumite frisoane văzând-o, pentru conținutul ei, nu numai imaginea, dar conținutul profetic, nu?

În toate astea mi-ați cerut să vă explic, și voi da o explicație al conținutului simbolic pe care îl are această fotografie; pentru că acest conținut simbolic îl consider destul de deranjant. De exemplu, vedem fotografia pe copertă, nu?

Cine ocupă centrul imaginii este Cristos crucificat, după cum vedem. Totuși, fiind situat într-un loc neiluminat, ci condiționat de o lumină  slabă, în penumbră, asta face ca centrul imaginii să se deplaseze către Francisc. Pe care, în imagine, îl vedem peste Cristos crucificat.   

Este totuși partea cea mai deranjantă a acestei imagini. Se bazează pe faptul că Francisc rămâne așezat în fața Lui Cristos într-o atitudine a unui judecător ce dicteză sentința inculpatului pe care îl are în față.

Dacă ne uităm bine, Cristos rămâne total la marginea scenei care rămâne întunecată, fără viață. Cufundată într-un traseu de umbre ce sunt adevărate penumbre. Cel mai deranjant din această fotografie este că lumina îl luminează numai pe Francisc, nu-L luminează pe Cristos. Pe care Îl vedem acolo crucificat, o operă de artă care cred că este de acum câteva secole. Asumând cu ei un protagonism care nu le corespunde. Adică, în această fotografie centrul nu este Cristos. Deși Cristos crucificat este în primul plan, El nu este centrul fotografiei, dar centrul fotografiei se deplasează spre fund, la intrarea Bazilicii Sfântul Petru, și toată atenția este focusată pe Francisc, nu pe Cristos. De aceea, această scenă îl luminează numai pe Francisc, asumând cu ei un protagonism, care, repet, în opinia mea nu corespunde cu Săptămâna Sfântă.

Atunci conținutul simbolic al acestei imagini este foarte clar. Adică, Francisc a reușit să se transforme în centrul Bisericii, deplasându-L pe Cristos spre întuneric, adică, să-L expulseze pe Cristos din propria Biserică. Smulgându-l prin intermediul manipulării doctrinei și a magisteriului, și despre asta am vorbit în multe lecții pe care le-am dat anterior, în cursurile pe care le-am împărtășit, unde am vorbit cum Francisc manipulează doctrina, magisteriul, manipulează Evanghelia, a manipulat tot.

De exemplu, tema din „Amoris Letitiae”, tema „binecuvântării” cu pachamama din grădinile Vaticanului, o sumedenie de barbarități doctrinale. De aceea eu insist în această scenă, conținutul simbolic al acestei imagini este foarte clar. Cât despre Francisc care devine centrul, inclusiv în fotografie, îl vedem. Nu e Cristos, e Francisc în fond, care devine centrul Bisericii. Și Îl deplasează pe Cristos unde? Spre întuneric. Adică, Îl expulsează pe Cristos din propria Biserică.

Și repet din nou, Îl smulge prin intermediul manipulării doctrinei și a magisteriului Bisericii. Atunci, această fotografie este foarte deranjantă, pentru că Francisc nu numai că l-a îndepărtat pe adevăratul pontif care e Benedict XVI-lea către uitare, ci l-a încolțit, este pus acolo, într-un ungher a Vaticanului. Dar de asemenea, această imagine este peste Însuși Cristos.

De exemplu, acele lumânări pe care le vedem, aprinse la sol, observăm solul de o culoare gri plumburiu, este un semnal profetic ce ne indică că drumul spre Calvarul Bisericii deja a început. Este profetizat în textele biblice, știm, că aceeași Pătimire pe care a trăit-o Cristos, o va trăi și Biserica Catolică. Și în acea Pătimire pe care Biserica Catolică trebuie să o trăiască, va ajunge să dispară. Acest comentariul nu îl face acest profesor care vorbește, asta este scris. Atunci toate acele persoane care spun „auziți, dumneavoastră sunteți un exagerat”, ei bine, nu, nu, nu. Lucrurile sunt cum sunt. Ceea ce se întâmplă este că cea mai mare parte dintre persoanele care comentează nu știu că există o carte care se numește „Biblia”. Unii vor gândi că „Biblia” este numele unui jucător de fotbal pentru că ignoranța în aceste momente este impresionantă.

Tot ceea ce vorbesc, totul este documentat în textele biblice. Atunci acele lumânări aprinse, repet, care se observă la sol,reprezintă un semn profetic ce ne indică că drumul spre Calvarul Bisericii deja este în desfășurare. Biserica este în Calvar, trece pătimirea din Vinerea Sfântă. Bine. Atunci multă atenție pentru că această imagine este profeția a ceea ce vine. Biserica deja este în deșert unde trebuie să se retragă. Deșertul spiritual este deja descris în Cartea Apocalipsei. Insist că, comentez această fotografie pe care o vedem pe copertă.

Francisc deci primește lumina falsă a celui care-și asumă protagonismul care nu îi corespunde. O repet pentru a treia oară; din acest motiv, că pe Cristos L-a lăsat izolat, abandonat  în penumbra Vinerei Sfinte, cum vedem în poză.

Această imagine, unde iese în evidență pontiful fals, este prevestirea teribilă a abominațiunii devastatoare profețită de Daniel, capitolul 9, versetul 27, pentru cei care voiți să-l căutați. Bun, acum ceea ce lipsește e numai ca misterul nedrept, „misterio iniquitatis” (misterul fărădelegii, n.trad) cum îl numește sfântul Paul, să traverseze porțile care sunt în spatele lui Francisc, pentru ca prințul acestei lumi, satana, „prințul lumii” e un titlu pe care îl dă Cristos, nu e un titlu pe care îl dau eu. Cristos recunoaște că satana e prințul acestei lumi. În toate, lipsește numai ca misterul  fărădelegii să traverseze porțile care sunt în spatele lui Francisc pentru ca acest prinț al lumii, satana, să-și asume toată puterea bisericii catolice false.
Dar, dar ca să se așeze la catedra lui Petru, încă nu poate să o facă. Din ce motiv? Pentru că Împiedicătorul continuă să împiedice cu prezența lui întronarea în Templu a urâciunii pustiirii. Și cine este Împiedicătorul? Împiedicătorul este Benedict. Cât Benedict este în Roma, acest mister al fărădelegii, nu-și poate asuma puterea acestei biserici catolice false.

Acesta este comentariul pe care îl fac fotografiei pe care o aveți pe copertă. Pe curând!

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=B42Qdc40OFs&list=PLQnsAqxpBzG3Xnm4USWnNkUSCbUbQM1vR