Scrisoare deschisă episcopului meu, succesorului legitim al lui Petru, celui care stă pe scaunul lui Petru, episcopului Romei, și tuturor episcopilor din Italia și ai întregii Biserici Catolice adresată de pr Francesco d'Erasmo

Dragi prieteni și dușmani ai Stilum Curiae, am primit o scrisoare deschisă scrisă de un preot curajos și adresată pontifului și episcopilor pe tema atât de dezbătută a sărbătorilor - refuzate - în vremea Coronavirusului. Trebuie să spun că nu este singura; printre altele, ieri, un preot mi-a scris în acești termeni: „Bună dimineața. Un comunicat de presă al episcopului meu va sosi în curând și va trebui probabil să închid biserica. Dar aș dori să spun că de acum încolo, bisericile sunt practic interzise chiar de poliția care a interpretat decretul în mod restrictiv și dacă cineva părăsește casa pentru a merge acolo, chiar și cu declarația pe propria raspundere, va fi amendat. Acestea sunt informațiile primite de la departamentul de poliție al orașului. Salutări ”.

Și preotul autor al scrisorii deschise ne-a spus că a fost emoționat să o scrie când și-a văzut colegii plângând, în momentul în care a sosit dispoziția de a împiedica liturghiile credincioșilor. O măsură care ni se pare obiectiv excesivă; mai ales că aș dori să știu în ce biserică - în afară de vreun templu foarte popular - există o problemă la o distanță mai mică de un metru între credincioși ... mai ales în timpul slujbelor din timpul săptămânii, o icoană a solitudinii. Lectură plăcută.

Scrisoare deschisă episcopului meu, succesorului legitim al lui Petru, celui care stă pe scaunul lui Petru, episcopului Romei, și tuturor episcopilor din Italia și ai întregii Biserici Catolice.

Mă adresez vouă în acest fel deoarece poate este singurul mod capabil să ajungă eficient la destinatari.

Prin urmare, îi rog pe toți cei care au ocazia să ofere vizibilitate maximă, prin orice mijloace, acestui text al meu, fără teamă de consecințele pe care le poate avea asupra mea. Eu personal îmi asum întreaga responsabilitate pentru ceea ce scriu.

Eu, Francesco d'Erasmo, preot al Ordinului Preoților Bisericii Catolice, hirotonit in La Storta la 26 iunie 1999, născut la Milano, la 29 ianuarie 1974, în deplina posesie a facultăților mele, adresez apelul meu către destinatarii acestei scrisori și tuturor catolicilor și oamenilor de bună voință.

Nu vă este suficient să obosiți răbdarea oamenilor, pentru că acum doriți să obosiți și pe cea a Dumnezeului meu?

Ați disprețuit ani de zile frica de Dumnezeu, împingând în orice mod accesul sacru la sacramente și birourile bisericești, amăgind poporul lui Dumnezeu cu privire la adevărul credinței catolice în această privință și abuzând de autoritatea voastră, iar acum vă este frică de contagiere atât de mult pentru a-i împiedica pe credincioși să primească sacramentele?

Și aveți, de asemenea, mândria și aroganța de a proclama că nu sunteți obligați să faceți acest lucru, ci alegeți liber acest comportament?

De ce nu i-ați îndepărtat niciodată pe catolicii din națiuni întregi de dilema de a fi excomunicați pentru apostazie sau de a plăti impozite către Biserica Catolică, ca de exemplu în Germania?

Ipocriților!

Ce este cel mai important pentru voi?

Sa-L serviți pe Dumnezeu sau pe Mamona?

L-ați înlocuit pe Dumnezeu cu idolii!

Să nu credeți că fugiți de furia iminentă!

Va puteți juca cu pielea credincioșilor, pentru că nu aveți nici cea mai îndepărtată idee despre ce înseamnă pentru un adevărat creștin să fii lipsit de harul sacramentelor. Un creștin este gata să-și piardă viața, dar nu poate trăi fără sacramente!

Dar acest lucru nu „coboară in inima voastră”. Oricum, noi putem celebra singuri și să ne absolvim între noi!

Și săracii credincioși?

Ieri a fost cea de-a șaptea aniversare a unui eveniment care a fost esențial în toate acestea. În urmă cu doar șapte ani a început situația în care în biserică, puterea supremă a intrat în mâinile celor care sunt promotorii bisericii cu ușile deschise. Tocmai ieri, chiar în Dieceza vicarului lui Cristos, chiar în dieceza sa, s-a decis închiderea ușilor Bisericilor!

Pentru protejarea împotriva virusului.

Și cine îi protejează pe credincioși de lupii îmbrăcați în haine de miei?

Și cine îi protejează pe credincioși de o viață fără harul sacramentelor?

Chiar ieri, Isus a spus: dacă nu ascultă de Moise și de profeți, nu vor asculta chiar dacă unul va învia din morți!

Știu. Dar se mai spune că, dacă caii nu pot alerga, trebuie să alerge măgarii.

Sunt un măgar sărac, păcătos, simplu, unii sunt convinși că sunt și bolnav psihic. Nu pot veni la voi cu nicio autoritate anume. Nu am avut dezvăluiri particulare, dacă nu chiar vocea conștiinței. Atunci apelez la rațiunea voastră, la conștiința voastră, dacă inima voastră nu este și ea închisă.

Încercați să vedeți dacă faptele istoriei nu dau motive la ceea ce Cerul anunță de ani buni, incomodând pe nimeni alta decât pe acea Sfântă Fecioară, care pentru prima dată a fost anunțată de Isaia lui Ahaz.

Dumnezeu se mulțumește cu un act de pocăință sinceră.

Chiar luni ne-a fost propusă rugăciunea minunată a profetului Daniel.

Fecioara Maria cere un act de consacrare Inimii Sale Imaculate. Nimic mai mult.

Dar nu un act de încredere, doar o superstiție, dând superficial mai multă greutate teoriilor teologilor neimportanți decât cuvintelor Sale.

Un act sincer, care se naște din adâncul inimii, în care încrederea deplină este plasată în Inima Sa maternă, pe care Isus ne-a oferit-o prin testament de pe Cruce.

Un act care nu se poate face persistând simultan în păcate și minciuni.

Pocăiți-vă, convertiți-vă și credeți în Evanghelie!

Evitați ca Domnul să vă repete asemeni lui Petru: pleacă de la mine, Satană, pentru că nu gândești conform lui Dumnezeu, ci conform oamenilor!

De ce continuați să fiti șchiopi de ambele picioare? Orbi și ghizi de orbi!

Am asistat pe mulți pe patul de moarte în viața mea de preot. Niciodată nu este prea târziu să te întorci la Dumnezeu!

Vă implor, împăcați-vă cu Dumnezeu!

Cer iertare multora dintre cei care nu sunt complici în lucrurile pe care le denunț, evident că nu mă adresez tuturor fără discriminare.

Îi rog pe credincioși să se roage, pentru că noi, toți păstorii, nu trebuie să suferim soarta viticultorilor uciși.

Dar dacă voi, destinatarii acestei scrisori, ați simțit tentația de a mă combate, de a suprima adevărul pe care vi-l spun, vă amintesc de soarta faraonului. Și vă reamintesc cuvintele lui Gamaliel către Sinedriu. Nu fiți încăpățânați. Mai mult, dacă m-ați persecuta, ați da vizibilitate acestor cuvinte ale mele. Și mulți ar trebui să-și amintească această experiență. Domnul nu m-a abandonat niciodată. Oricum, chiar și demonii au observat asta.

Voi, care călcați Cuvântul lui Dumnezeu, citiți ultima pagină a Apocalipsei. Isus ne-a avertizat, cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Lui nu vor trece înainte ca totul să se realizeze!

Toți ceilalți poartă responsabilitatea pentru propriile decizii și omisiuni.

Domnului Atotputernic Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, mi-am oferit viața în preoție și încerc să o ofer în ciuda numeroaselor mele trădări în fidelitatea zilnică. Lui îi reînnoiesc, prin mâinile Preasfintei Maria, Neprihănita Născătoare a Fiului Său divin Isus Cristos, jertfa și consacrarea întregii mele ființe, pentru ca tot ce este în mine, care este un obstacol în gloria lui Dumnezeu, să poată fi ars de Focul Duhului Sfânt și tot ce rămâne nu este altceva decât o coroană smerită aruncată la picioarele Mielului pentru slava lui Dumnezeu.

În Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin.

Cu credință,

Francesco d’Erasmo, Dieceza de Civitavecchia-Tarquinia, 13 martie 2020.

sursa:https://www.marcotosatti.com/2020/03/14/lettera-aperta-di-un-sacerdote-al-papa-riaprite-le-chiese/?fbclid=IwAR19VNLwSH42jlJVTC1dZEzf35AOp0Up1q64yQRWsQcroTkBkNjqGGBOrXE

Notă: am intrat în posesia acestui material de curând și l-am dat la tradus, trebuia publicat înaintea reînnorii profesiunii de credință a părintelui. Mulțumiri traducătoarei, Domnul să o binecuvânteze.