2 Aprile
2020, Marco Tosatti
Dragi cititori, am primit acest mesaj de la părintele Francisc d’Erasmo, pe care voi îl cunoașteți pentru că a scris în urmă cu ceva timp o scrisoare deschisă către Pontif și către episcopi prin care cerea ca bisericile să fie din nou deschise credincioșilor, chiar și în timpul pandemiei de Coronavirus.Părintele Francisc este un preot sincer, și profund și integru în credința sa. Acest mesaj al său este în mod particular important și grav.L –a publicat deja pe site-ul său, dar după cum vedeți dorește ca ceea ce simte și gândește să se răspândească cât mai mult cu putință. De aceea a cerut să fie publicat pe site-ul Stilum Curiae. Lectură bună.
REÎNNOIREA PROFESIUNII DE CREDINȚĂ A LUI FRANCISC D’ERASMO
Implor cu umilință pe cei care au posibilitatea să răspândească acest mesaj, eliberndu-i contextual de orice responsabilitate personală în ceea ce privește conținutul, pentru ca acest mesaj să poată ajunge la destinatarii săi, în particular la:
Sanctitatea Sa Papa Benedict XVI, la toți episcopii și credincioșii laici ai Bisericii Catolice, la toți oamenii de bunăvoință,
Eu, Francisc d’Erasmo, născut la Milano pe 29 ianuarie 1974, botezat pe 10 februarie 1974, hirotonit preot de Sfânta Biserică Romano -Catolică Apostolică La Storta pe 26 iunie 1999, rezident în Tarquinia(VT-Veneto), la adresa cunoscută, în deplinătatea facultăților mintale, după ce după mulți ani de reflecție în fața lui Dumnezeu, conștient pe deplin de consecințele pe care le poate atrage, în reînnoirea credinței mele, mărturisită de părinți și nași la botez, reînnoită de mine prin Sacramentul preoției, prin primirea misiunii de paroh în 2017, dar și în tot ministerul meu de slujire a sfintei Biserici Catolice, precedent și urmat și de scrisoarea publică, precizez explicit că reînnoiesc Profesiunea mea de Credință obligatorie după formula cerută pentru cel care își asumă un Oficiu în Biserică, în baza normelor Canonice, în particular reînnoiesc explicit ceea ce este propus a jura în așa numitul Jurământ Anti-modernist cerut de sfântul Pius X pe 1 septembrie 1910, și în mod explicit precizez ceea ce expun mai jos, ca parte integrantă și inseparabilă de profesiunea mea de credință.
Recunosc înaintea lui Dumnezeu că nu mai pot să rămân tăcut. Cer iertare lui Dumnezeu și oamenilor dacă ezitarea mea până în acest moment a fost vinovată, deși am fost animat de bună credință, temându-mă că consecințele acestui act pentru binele Bisericii nu ar fi fost bune.
Nu mai pot să tac în fața certitudinii a ceea ce Dumnezeu arată ochilor mei, inteligenței mele, inimii mele, conștiinței mele, iar dacă aș tăcea aș fi complice al răului care derivă din aceasta:
RECUNOSC ȘI DECLAR ÎN MOD PUBLIC ÎN FAȚA LUI DUMNEZEU ȘI A TUTOROR OAMENILOR CĂ:
Cel care acum se află pe Scaunul lui Petru cu numele pe care și l-a luat de Francisc, Jorge Mario BERGOGLIO, NU APARȚINE COMUNIUNII SFINTEI BISERICI CATOLICE, ESTE ANATEMA, EXCOMUNICAT, DE ACEEA NU ESTE ADEVĂRATUL PAPĂ AL BISERICII CATOLICE.
Sunt conștient că doar Dumnezeu are autoritatea de a înlătura un pontif.
Amintesc că oricine din Biserica Catolică care cade în erezie pierde din această cauză Oficiul însuși.
George Mario Bergoglio este implicat în erezii multe și grave, ajungând până la apostazia credinței, prin declarații și documente publicate și declarații atribuite lui și nedezmințite, chiar dacă nu sunt pronunțate ”ex catedra”, creând confuzie prin astfel de acte în credința credincioșilor, abuzând de credință și ascultarea pe care aceștia o au față de Succesorul legitim al lui Petru, tolerând, alimentând și încurajând în Biserică erezii și păcate împotriva Moralei Catolice, în egală măsură, dacă nu mai grav chiar și aceștia au ajuns la apostazie, și deseori i-au pedepsit pe cei care s-au opus tuturor acestor lucruri.
Amintesc printre cele mai recente păcatul grav de idolatrie prin venerarea unui idol păgân (n.t Pachamama) care a avut loc în Bazilica Sfântul Petru în prezența sa, niciodată negat sau dezmințit de el, și care într-adevăr i-a dezamăgit pe cei care s-au opus public acestui sacrilegiu grav. Amintesc negarea Divinității lui Isus Cristos și a iadului în interviuri publicate în numele său și nedezmințite în mod clar. Amintesc negarea în act public și solemn a lui Isus Cristos Unic Mântuitor dat de Dumnezeu oamenilor.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat certitudinea acestui act al meu prin intermediul fapelor din această zi și a liturgiei de astăzi, cum voi prezenta în continuare, nu pentru a mă justifica, dar pentru a veni în ajutorul celor care vor să cunoască adevărul.
Insinuarea subtilă că există o autoritate care îi poate elibera pe credincioși de Preceptul Pascal, este de fapt cel mai grav păcat de idolatrie văzut vreodată. Acesta plasează autoritatea lui Dumnezeu sub o altă autoritate chiar în inima cultului datorat lui Dumnezeu de către Sfânta Biserică Catolică pentru sfințirea credincioșilor.
Omul se pune deasupra lui Dumnezeu însuși!
Acest păcat era deja prezent în multe alte acte ale lui Bergoglio, în mod special privind disciplina accesului la sacramente și slujbe bisericești, dar mereu era posibil, pentru cel care vroia, să nu colaboreze în mod personal la astfel de sacrilegii.
În acest moment exercitarea sa abuzivă de autoritate, conferită de Cristos lui Petru pentru a confirma credința fraților, implică impedimentul fizic al credincioșilor de a putea asculta porunca lui Dumnezeu sfințind Paștele. Și aceasta în virtutea unei presupuse ascultări față de o putere politică care însă nu are autoritate legitimă asupra actelor de cult.
În această situație este evident că un episcop îmbrăcat în alb se află în rolul lui Nabucodonosor în fața celor 3 copii, creând o confuzie fără precedent în conștiința credincioșilor.
Aceasta este urâciunea pustiirii. Aceasta nu poate să fie recunoscută în alt mod decât ca o mare apostazie a Adevărului și a Credinței care derivă din responsabilitatea directă a celui pe care lumea îl vede ca succesor al lui Petru, Vicarul lui Cristos.
Aceasta înseamnă a nega că Isus singur este Calea, Adevărul și Viața, și deci a nega că El este Dumnezeu, ”Fiul lui Dumnezeu venit în trup”.
A proteja, sau a presupune că protejezi, sănătatea sau respectarea ordinii politice (sau poate a proteja de pericole care amenință în mod secret și pe care Poporul lui Dumnezeu nu le cunoaște) nu va fi niciodată mai important decât faptul de a-i proteja pe credincioși de neascultarea față de Dumnezeu!
Isus nu a poruncit astfel. Cel care nu dă lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu, nu poate nici să dea Cezarului ceea ce este al Cezarului. Dar acesta dă Cezarului ceea ce este a lui Dumnezeu.
Isus acest lucru nu l-a făcut!
Sunt conștient că în această situație este dificil de găsit o soluție. Pe de altă parte nu-mi revine mie această sarcină de a găsi o soluție pentru că nu am autoritate în acest sens.
Amintesc în schimb celor care au această autoritate, în primul rând, că ”nimic nu este imposibil la Dumnezeu”.
Le amintesc acestora ”că dacă vor tăcea ei, vor striga pietrele”. Unele pietre au strigat deja, dar ierarhia Bisericii pare că a rămas surdă în mulți din membrii ei. Să sperăm că nu vor mai striga încă!
Credincioșilor care recunosc adevărul din ceea ce spun, dar sunt dezorientați de consecințe, le amintesc că Domnul a promis că nu va abandona niciodată Biserica Sa.
Primul care ne-a anunțat aceste evenimente este Isus în Evanghelie, și tot restul Noului Testament ne spune că în mijlocul nostru aveau să apară dușmanii adevăratei credințe.
Precizez că sacramentele administrate în cadrul Bisericii Catolice rămân valabile, întrucât cele administrate în alte Biserici care nu s-au bucurat de comuniune deplină cu succesorul legitim al lui Petru au fost valabile timp de secole. La fel și actele guvernamentale, care, dacă nu sunt valabile, pot fi întotdeauna remediate sau, în orice caz, corectate cu alte acte valabile.
Sfânta Biserică este întemeiată pe credința apostolului Petru, și acest lucru nu poate fi schimbat!
Dacă cineva, care are autoritatea de a interveni, poate să fie ținut de teama consecințelor pentru credincioși, cum s-a întâmplat și în cazul meu până azi, amintesc mărturia celor 3 copii în cuptor, sau de Suzana, dar și toți sfinții lui Dumnezeu, în mod special martirii: ”e mai bine pentru mine să fiu ucis, decât să păcătuiesc împotriva Dumnezeului meu”. Adevărații credincioși catolici au încă această perseverență, și mult mai des astăzi, în ascuns, o exercită cu mari sacrificii, până la aș oferi propria viață. Aceștia nu se simt abandonați dacă trupurile lor se regăsesc în puterea oamenilor care îi pot ucide, dar se simt abandonați de păstori, dacă credința lor este la mila înșelăciunii Satanei.
Reamintesc din nou mie și tuturor creștinilor, prin cuvântul sfântului apostol Paul, pericolul de a fi complici actualei mari apostazii: ” Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Cristos la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Cristos. Dar, chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun și acum: dacă vă propovaduiește cineva o Evanghelie diferită de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema! Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor sau bunavoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Daca aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Cristos!”(Galateni 1,6)
Același Petru, de a cărui rol abuzează Bergoglio, spunea Marilor Preoți ai Sinedriului: “Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni”.
În urmă cu 2 ani am scris un fragment în care am făcut referire la cuvintele lui Daniel către Suzana, și suprapunând o imagine a Lacrimilor de Sânge ale Sfintei Fecioare de la Civitavecchia, pe care am publicat-o la adresa www.mt715.simplesite.com, pentru ca să fie văzută de toți. Aceasta a fost o tentativă de a mărturisi ceea ce afirm acum convins că evit consecințele dăunătoare pentru Biserică pe care o declarație explicită le-ar fi putut provoca.
Acum este momentul de a spune explicit ceea ce exprimam atunci, și de aceea să și explic aluzia:
”Sunt inocent de sângele acestei femei”.
Daniel a decis să nu fie complice prin tăcere la uciderea inocentei Suzana.
Eu nu vreau să fiu complice cu tăcerea mea la Sângele Bisericii Catolice, pentru că sângele este pentru viață, și Viața Bisericii Catolice este Credința ei în Isus Cristos. Fecioara Maria este imaginea și modelul Sfintei Biserici. Imaginea ei sfântă a plâns cu Lacrimi de Sânge. Este Sângele lui Isus, Fiul Ei, așa cum Ea însăși a declarat. Este și de aceia Sângele Bisericii însăși, Trupul Mistic al Fiului Său, în mod cutremurător torturată și ucisă în apostazia Credinței și Adevărului Său.
Eu, Francisc d’Erasmo, sunt inocent de Sângele acestei Femei!
Așa cred și mărturisesc în fața lui Dumnezeu Tatăl Atotputernicul, a lui Isus Cristos Fiul Său Domnul nostru, care va veni să judece pe vii și pe morți și lumea prin foc, și a Duhului Sfânt al Adevărului, a Sfintei Maria Mama lui Dumnezeu și a Bisericii, Regina Cerului, Neprihănita Zămislire, sfinților apostoli Petru și Paul și tuturor cetelor cerești, în fața întregii Comuniuni a Sfinților, triumfătoare, purificatoare și luptătoare, și în fața oamenilor de bună voință.
Așa să mă ajute Sfintele Evanghelii.
Amin.
Francisc d’Erasmo
Dieceza de Civitavecchia-Tarquinia, 1 aprile 2020, vigilia nașterii pentru cer a sfântului Ioan Paul II.
https://www.marcotosatti.com/2020/04/02/rinnovata-professione-di-fede-di-francesco-derasmo/?fbclid=IwAR1WLpfrQbPpjDwSpLz1FeMEEBWRaQ8_qiEWvGx7PMn8QXxLFrhe3PZ2Has
Dragi cititori, am primit acest mesaj de la părintele Francisc d’Erasmo, pe care voi îl cunoașteți pentru că a scris în urmă cu ceva timp o scrisoare deschisă către Pontif și către episcopi prin care cerea ca bisericile să fie din nou deschise credincioșilor, chiar și în timpul pandemiei de Coronavirus.Părintele Francisc este un preot sincer, și profund și integru în credința sa. Acest mesaj al său este în mod particular important și grav.L –a publicat deja pe site-ul său, dar după cum vedeți dorește ca ceea ce simte și gândește să se răspândească cât mai mult cu putință. De aceea a cerut să fie publicat pe site-ul Stilum Curiae. Lectură bună.
REÎNNOIREA PROFESIUNII DE CREDINȚĂ A LUI FRANCISC D’ERASMO
Implor cu umilință pe cei care au posibilitatea să răspândească acest mesaj, eliberndu-i contextual de orice responsabilitate personală în ceea ce privește conținutul, pentru ca acest mesaj să poată ajunge la destinatarii săi, în particular la:
Sanctitatea Sa Papa Benedict XVI, la toți episcopii și credincioșii laici ai Bisericii Catolice, la toți oamenii de bunăvoință,
Eu, Francisc d’Erasmo, născut la Milano pe 29 ianuarie 1974, botezat pe 10 februarie 1974, hirotonit preot de Sfânta Biserică Romano -Catolică Apostolică La Storta pe 26 iunie 1999, rezident în Tarquinia(VT-Veneto), la adresa cunoscută, în deplinătatea facultăților mintale, după ce după mulți ani de reflecție în fața lui Dumnezeu, conștient pe deplin de consecințele pe care le poate atrage, în reînnoirea credinței mele, mărturisită de părinți și nași la botez, reînnoită de mine prin Sacramentul preoției, prin primirea misiunii de paroh în 2017, dar și în tot ministerul meu de slujire a sfintei Biserici Catolice, precedent și urmat și de scrisoarea publică, precizez explicit că reînnoiesc Profesiunea mea de Credință obligatorie după formula cerută pentru cel care își asumă un Oficiu în Biserică, în baza normelor Canonice, în particular reînnoiesc explicit ceea ce este propus a jura în așa numitul Jurământ Anti-modernist cerut de sfântul Pius X pe 1 septembrie 1910, și în mod explicit precizez ceea ce expun mai jos, ca parte integrantă și inseparabilă de profesiunea mea de credință.
Recunosc înaintea lui Dumnezeu că nu mai pot să rămân tăcut. Cer iertare lui Dumnezeu și oamenilor dacă ezitarea mea până în acest moment a fost vinovată, deși am fost animat de bună credință, temându-mă că consecințele acestui act pentru binele Bisericii nu ar fi fost bune.
Nu mai pot să tac în fața certitudinii a ceea ce Dumnezeu arată ochilor mei, inteligenței mele, inimii mele, conștiinței mele, iar dacă aș tăcea aș fi complice al răului care derivă din aceasta:
RECUNOSC ȘI DECLAR ÎN MOD PUBLIC ÎN FAȚA LUI DUMNEZEU ȘI A TUTOROR OAMENILOR CĂ:
Cel care acum se află pe Scaunul lui Petru cu numele pe care și l-a luat de Francisc, Jorge Mario BERGOGLIO, NU APARȚINE COMUNIUNII SFINTEI BISERICI CATOLICE, ESTE ANATEMA, EXCOMUNICAT, DE ACEEA NU ESTE ADEVĂRATUL PAPĂ AL BISERICII CATOLICE.
Sunt conștient că doar Dumnezeu are autoritatea de a înlătura un pontif.
Amintesc că oricine din Biserica Catolică care cade în erezie pierde din această cauză Oficiul însuși.
George Mario Bergoglio este implicat în erezii multe și grave, ajungând până la apostazia credinței, prin declarații și documente publicate și declarații atribuite lui și nedezmințite, chiar dacă nu sunt pronunțate ”ex catedra”, creând confuzie prin astfel de acte în credința credincioșilor, abuzând de credință și ascultarea pe care aceștia o au față de Succesorul legitim al lui Petru, tolerând, alimentând și încurajând în Biserică erezii și păcate împotriva Moralei Catolice, în egală măsură, dacă nu mai grav chiar și aceștia au ajuns la apostazie, și deseori i-au pedepsit pe cei care s-au opus tuturor acestor lucruri.
Amintesc printre cele mai recente păcatul grav de idolatrie prin venerarea unui idol păgân (n.t Pachamama) care a avut loc în Bazilica Sfântul Petru în prezența sa, niciodată negat sau dezmințit de el, și care într-adevăr i-a dezamăgit pe cei care s-au opus public acestui sacrilegiu grav. Amintesc negarea Divinității lui Isus Cristos și a iadului în interviuri publicate în numele său și nedezmințite în mod clar. Amintesc negarea în act public și solemn a lui Isus Cristos Unic Mântuitor dat de Dumnezeu oamenilor.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat certitudinea acestui act al meu prin intermediul fapelor din această zi și a liturgiei de astăzi, cum voi prezenta în continuare, nu pentru a mă justifica, dar pentru a veni în ajutorul celor care vor să cunoască adevărul.
Insinuarea subtilă că există o autoritate care îi poate elibera pe credincioși de Preceptul Pascal, este de fapt cel mai grav păcat de idolatrie văzut vreodată. Acesta plasează autoritatea lui Dumnezeu sub o altă autoritate chiar în inima cultului datorat lui Dumnezeu de către Sfânta Biserică Catolică pentru sfințirea credincioșilor.
Omul se pune deasupra lui Dumnezeu însuși!
Acest păcat era deja prezent în multe alte acte ale lui Bergoglio, în mod special privind disciplina accesului la sacramente și slujbe bisericești, dar mereu era posibil, pentru cel care vroia, să nu colaboreze în mod personal la astfel de sacrilegii.
În acest moment exercitarea sa abuzivă de autoritate, conferită de Cristos lui Petru pentru a confirma credința fraților, implică impedimentul fizic al credincioșilor de a putea asculta porunca lui Dumnezeu sfințind Paștele. Și aceasta în virtutea unei presupuse ascultări față de o putere politică care însă nu are autoritate legitimă asupra actelor de cult.
În această situație este evident că un episcop îmbrăcat în alb se află în rolul lui Nabucodonosor în fața celor 3 copii, creând o confuzie fără precedent în conștiința credincioșilor.
Aceasta este urâciunea pustiirii. Aceasta nu poate să fie recunoscută în alt mod decât ca o mare apostazie a Adevărului și a Credinței care derivă din responsabilitatea directă a celui pe care lumea îl vede ca succesor al lui Petru, Vicarul lui Cristos.
Aceasta înseamnă a nega că Isus singur este Calea, Adevărul și Viața, și deci a nega că El este Dumnezeu, ”Fiul lui Dumnezeu venit în trup”.
A proteja, sau a presupune că protejezi, sănătatea sau respectarea ordinii politice (sau poate a proteja de pericole care amenință în mod secret și pe care Poporul lui Dumnezeu nu le cunoaște) nu va fi niciodată mai important decât faptul de a-i proteja pe credincioși de neascultarea față de Dumnezeu!
Isus nu a poruncit astfel. Cel care nu dă lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu, nu poate nici să dea Cezarului ceea ce este al Cezarului. Dar acesta dă Cezarului ceea ce este a lui Dumnezeu.
Isus acest lucru nu l-a făcut!
Sunt conștient că în această situație este dificil de găsit o soluție. Pe de altă parte nu-mi revine mie această sarcină de a găsi o soluție pentru că nu am autoritate în acest sens.
Amintesc în schimb celor care au această autoritate, în primul rând, că ”nimic nu este imposibil la Dumnezeu”.
Le amintesc acestora ”că dacă vor tăcea ei, vor striga pietrele”. Unele pietre au strigat deja, dar ierarhia Bisericii pare că a rămas surdă în mulți din membrii ei. Să sperăm că nu vor mai striga încă!
Credincioșilor care recunosc adevărul din ceea ce spun, dar sunt dezorientați de consecințe, le amintesc că Domnul a promis că nu va abandona niciodată Biserica Sa.
Primul care ne-a anunțat aceste evenimente este Isus în Evanghelie, și tot restul Noului Testament ne spune că în mijlocul nostru aveau să apară dușmanii adevăratei credințe.
Precizez că sacramentele administrate în cadrul Bisericii Catolice rămân valabile, întrucât cele administrate în alte Biserici care nu s-au bucurat de comuniune deplină cu succesorul legitim al lui Petru au fost valabile timp de secole. La fel și actele guvernamentale, care, dacă nu sunt valabile, pot fi întotdeauna remediate sau, în orice caz, corectate cu alte acte valabile.
Sfânta Biserică este întemeiată pe credința apostolului Petru, și acest lucru nu poate fi schimbat!
Dacă cineva, care are autoritatea de a interveni, poate să fie ținut de teama consecințelor pentru credincioși, cum s-a întâmplat și în cazul meu până azi, amintesc mărturia celor 3 copii în cuptor, sau de Suzana, dar și toți sfinții lui Dumnezeu, în mod special martirii: ”e mai bine pentru mine să fiu ucis, decât să păcătuiesc împotriva Dumnezeului meu”. Adevărații credincioși catolici au încă această perseverență, și mult mai des astăzi, în ascuns, o exercită cu mari sacrificii, până la aș oferi propria viață. Aceștia nu se simt abandonați dacă trupurile lor se regăsesc în puterea oamenilor care îi pot ucide, dar se simt abandonați de păstori, dacă credința lor este la mila înșelăciunii Satanei.
Reamintesc din nou mie și tuturor creștinilor, prin cuvântul sfântului apostol Paul, pericolul de a fi complici actualei mari apostazii: ” Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Cristos la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Cristos. Dar, chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun și acum: dacă vă propovaduiește cineva o Evanghelie diferită de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema! Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor sau bunavoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Daca aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Cristos!”(Galateni 1,6)
Același Petru, de a cărui rol abuzează Bergoglio, spunea Marilor Preoți ai Sinedriului: “Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni”.
În urmă cu 2 ani am scris un fragment în care am făcut referire la cuvintele lui Daniel către Suzana, și suprapunând o imagine a Lacrimilor de Sânge ale Sfintei Fecioare de la Civitavecchia, pe care am publicat-o la adresa www.mt715.simplesite.com, pentru ca să fie văzută de toți. Aceasta a fost o tentativă de a mărturisi ceea ce afirm acum convins că evit consecințele dăunătoare pentru Biserică pe care o declarație explicită le-ar fi putut provoca.
Acum este momentul de a spune explicit ceea ce exprimam atunci, și de aceea să și explic aluzia:
”Sunt inocent de sângele acestei femei”.
Daniel a decis să nu fie complice prin tăcere la uciderea inocentei Suzana.
Eu nu vreau să fiu complice cu tăcerea mea la Sângele Bisericii Catolice, pentru că sângele este pentru viață, și Viața Bisericii Catolice este Credința ei în Isus Cristos. Fecioara Maria este imaginea și modelul Sfintei Biserici. Imaginea ei sfântă a plâns cu Lacrimi de Sânge. Este Sângele lui Isus, Fiul Ei, așa cum Ea însăși a declarat. Este și de aceia Sângele Bisericii însăși, Trupul Mistic al Fiului Său, în mod cutremurător torturată și ucisă în apostazia Credinței și Adevărului Său.
Eu, Francisc d’Erasmo, sunt inocent de Sângele acestei Femei!
Așa cred și mărturisesc în fața lui Dumnezeu Tatăl Atotputernicul, a lui Isus Cristos Fiul Său Domnul nostru, care va veni să judece pe vii și pe morți și lumea prin foc, și a Duhului Sfânt al Adevărului, a Sfintei Maria Mama lui Dumnezeu și a Bisericii, Regina Cerului, Neprihănita Zămislire, sfinților apostoli Petru și Paul și tuturor cetelor cerești, în fața întregii Comuniuni a Sfinților, triumfătoare, purificatoare și luptătoare, și în fața oamenilor de bună voință.
Așa să mă ajute Sfintele Evanghelii.
Amin.
Francisc d’Erasmo
Dieceza de Civitavecchia-Tarquinia, 1 aprile 2020, vigilia nașterii pentru cer a sfântului Ioan Paul II.
https://www.marcotosatti.com/2020/04/02/rinnovata-professione-di-fede-di-francesco-derasmo/?fbclid=IwAR1WLpfrQbPpjDwSpLz1FeMEEBWRaQ8_qiEWvGx7PMn8QXxLFrhe3PZ2Has
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu