- când doare;
- când rana este adâncă;
- când trădarea este reală;
- când scuzele nu mai vin niciodată.
Atunci porunca lui Isus de a ierta încetează să mai fie poezie și devine o cruce.
1. Porunca lui Isus nu se referă la o iertare ușoară
Isus nu a spus: „Iartă doar când îți convine”
El a spus: „...iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută,” (Mt 5:44)
Când: „Petru, apropiindu-se, i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?”. Isus i‑a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte.” (Matei 18:21-22)
Acesta nu a fost un sfat. A fost un fel de a trăi, modelat de Cruce.
Isus știa că iertarea va răni și tocmai de aceea mântuiește.
2. Iertarea nu este negarea durerii
Biblia nu ne spune niciodată să ne prefacem că rana nu a fost produsă, că nu există.
Isus a iertat cu rănile încă vizibile. După Înviere, cicatricile au rămas.
Iertarea spune:
„Ceea ce ai făcut a fost greșit. Dar refuz să permit ca aceasta să-mi stăpânească sufletul.”
Durerea recunoscută nu este slăbiciune. Este onestitate.
3. Vechiul Testament a indicat deja acest lucru
Iosif este trădat de frații săi. Vândut în sclavie. Uitat în închisoare.
Ani mai târziu, el stă în fața lor având puterea de a-i distruge și spune:
„Voi ați gândit răul împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit asta spre bine,” (Gen. 50:20)
Iosif nu a scuzat răul. L-a predat lui Dumnezeu.
Aceasta este iertarea biblică.
4. Isus a iertat înainte de căință
Acest lucru șochează mulți oameni.
Pe Cruce, Isus spune:
„Tată, iartă-i...” (Luca 23:34)
Soldații nu își ceruseră scuze. Mulțimea nu se căise. Rănile erau încă deschise.
Iertarea nu așteaptă permisiunea. Ea se revarsă din inima lui Dumnezeu.
5. De ce ne întemnițează neiertarea
Isus este crud de limpede:
„dacă nu-i veţi ierta pe oameni, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre.” (Mt. 6:15)
Nu pentru că Dumnezeu este crud, ci pentru că o inimă neiertătoare nu poate primi mila.
Neiertarea:
Menține rana vie.
Îi oferă celui care a greșit control permanent.
Transformă durerea în otravă.
Iertarea rupe lanțul.
6. Iertarea nu este reconciliere
Acest lucru contează.
Iertarea este interioară.
Reconcilierea este reciprocă.
Poți ierta:
- fără să ai din nou încredere;
- fără să restabilești accesul;
- fără să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic.
Isus l-a iertat pe Iuda, dar nu a oprit trădarea.
Iertarea vindecă inima. Înțelepciunea o protejează.
7. Iertarea este participarea la cruce
Când iertarea doare, ești aproape de Cristos.
Pentru că întotdeauna iertarea îi costă ceva pe cei nevinovați.
De fiecare dată când ierți:
- alegi iubirea în locul răzbunării;
- libertatea în locul amărăciunii;
- învierea în locul morții.
De aceea sfinții iartă eroic. Ei știu că Crucea duce undeva.
Iertarea nu este slăbiciune. Este putere răstignită.
Nu șterge trecutul. Îl răscumpără.
Când ierți chiar și atunci când suferi, ieși din închisoarea durerii și intri în libertatea lui Cristos.
Aceasta nu este logică umană.
Aceasta este Evanghelia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu