E gata cântarul, scrisul

 

-Batem pasul, trece timpul,
Tot pe loc şi e sfârşitul.
-Acum nu eram pregătit,
Ca ceva să am de scris,

Că am scris şi astă noapte,
După 12, spre jumate.
Iată, sunt atât de atent,
Ca nimic să nu greşesc.

Acum spun de la început,
Că ce scriu, nu-i de glumit.
-Este zarvă, gălăgie,
E tristeţe, tragedie.

E moarte, e jale, sânge,
Despre asta se aude.
Însă sunt şi noutăţi,
Din China şi Occident.

Au pus ceva laolaltă,
Şi mai lasă să se coacă.
Nu se mai trage pe roată,
Pe buton c-un clic apasă.

S-au gândit, se pregătesc,
Cum vor ei, aşa primesc.
Pe buton, Domnul apasă,
Că vrea să le facă o farsă.

Le-a dat apă, le-a dat foc,
Însă au orbit de tot.
Cum nu văd, aşa n-aud,
Însă Domnul nu e surd.

El vorbeşte şi dă semne,
Ca pe toţi să îi îndemne,
Să trăiască în linişte, pace,
Că de nu, praf îi va face,

Pe cei mari ce sunt giganţi,
Cu bani şi bine înarmaţi,
Că apasă greu pe lume,
Pentru toată a o distruge.

S-au gândit şi aşa vor,
Însă Tatăl ce stă-n cer,
Va trimite foc şi vânt,
Peste planeta Pământ,

Pentru cei ce sunt puternici,
Şi-n fapte cei mai nemernici.
Cum  ei pedepsesc acum,
Aşa Eu o să răspund,

Cu ale Mele arme sfinte,
Ce nu pot fi combătute,
Nici de sateliţi, rachete.
Am Eu arme mai secrete.

Ale lor n-au nici o valoare,
Nici pe sus şi nici pe mare.
Tot aşa şi pe uscat,
Pentru toate Eu am leac.

Când vor încerca să-nceapă,
Le dau foc şi multă apă,
Să-i încălzesc şi să-i spăl,
Cu căldură şi cu ger.

După cum s-au pregătit,
Aşa Eu spre ei trimit.
Va fi groază, se va plânge,
Va fi moarte, va fi sânge.

Lângă voi aveţi duşmanul,
Şi stă ca balaurul,
Să distrugă, să înghită,
Vrând să umple a lui burtă.

Ca să se sature, îi dau,
Şi ce-i trebuie, îi iau.
De sapi groapa pentru altul,
Cazi în ea şi-ţi pui capacul.

Puterea şi aroganţa,
Asta e acum balanţa,
Să atârne cât mai mult,
Peste lume şi pământ.

Vă repet, iarăşi vă spun:
Ei nu cred în Domnul Sfânt.
Nu tunuri şi nici rachete,
Peste ei o să se îndrepte,

Ci un vânt aşa de mare,
Ce va lua totul în cale.
Va rămâne aşa curat,
Cum asfaltul e spălat.

Se cred mari, se cred stăpâni,
N-ascultă de ce le spun.
Eu ştiu tot şi că e gata,
Ca ei să-şi merite soarta.

Însă lipsa de credinţă,
I-a adus la neputinţă.
Fără rugă, fără cruce,
Mai la fund ei se vor duce,

După cât se cred de sus,
Şi până unde s-au dus.
Nu mai iau în seamă nimic,
Ale Mele legi, porunci,

Să respecte, să asculte.
Ce-o să plângă! Ce-o să ţipe!
Vor fi ca în gură de şarpe,
N-o avea cine să-i scape.

M-au supărat aşa tare,
M-au lăsat fără răbdare.
Încep să-mi arăt puterea,
Le răspund, le fac plăcerea.

Tot la rând, de amănuntul,
Cu cerul şi cu pământul.
Am trimis îngeri şi sfinţi,
Printre voi sunt pe pământ,

Să vă anunţe, să vă spună,
Că e timpul de pe urmă,
Să vă-ntoarceţi la credinţă,
Ca să n-ajungeţi cenuşă.

Nu că-i grav, e alarmant,
Vă spune cel Preaînalt:
Nici acum de n-ascultaţi,
Ajungeţi cenuşă, praf.

Nu am minţit, nici nu mint,
Adevăr e al Meu Cuvânt.
E gata cântarul, scrisul.
Vreţi iadul sau Paradisul?
      17.11.2014, ora 20,22 Anton Ciobanu