Am îndurat o mare suferinţă şi din
cauza simţului auzului: întrucât eram închis în pântecele mamei, am fost privat
şi de acest simţ.
Am auzit doar suspinele înflăcărate
ale Mamei Mele pe care Mi le trimitea din adâncul inimii sale. Am primit cu
plăcere aceste dialoguri gingaşe pe care le-a purtat cu Mine în acest fel.
Înlăuntrul ei Îmi vorbea cu atâta dragoste şi drăgălăşenie încât Mi-a vrăjit
Inima şi a fost imposibil să nu o îndrăgesc şi mai mult.
De altfel am fost privat în
totalitate de auz. Aceasta a fost cu adevărat o mare renunţare – am pătimit din
cauza aceasta şi am ofertit-o ca ispăşire Tatălui Meu pentru acele multe-multe
păcate pe care fraţii Mei le comit cu simţul auzului, întrucât ascultă cu o
mare curiozitate răzvrătirile şi vorbele împotriva legilor Mele şi-şi găsesc plăcerea
de a fi atenţi la discuţii imorale, la cele în care îi judecă şi calomniază pe
alţii şi alte discuţii nedemne. I-am cerut Tatălui să îi ierte pentru acestea.
Am mai cerut ca celor privaţi de simţul
auzului să le dea acea putere ca să poarte cu bunăvoinţă această cruce, din
iubire pentru El.
Tatăl Meu Mi-a promis toate acestea,
dar întotdeauna va cere de la fraţii Mei voinţa şi conlucrarea lor.
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu