Am suferit şi în
acest simţ. Am fost privat de tot ce înseamnă frumuseţea şi prospeţimea acestui
simţ. Am oferit aceasta Tatălui Meu ca ispăşire pentru acele ofense pe care
fraţii Mei le comit cu acest simţ.
Chiar dacă simţul mirosului este mai puţin potrivit pentru a
păcătui, totuşi provocă mari daune sufletului dacă omul îl utilizează spre
îndestularea poftelor şi astfel omul ofensându-L pe Creator. Nu-ţi voi explica
ţie mai pe îndelete păcatele simţului mirosului, logodnica Mea dragă, fiindcă
nu ai fi capabilă să le înţelegi. (Isus spune acestea fiindcă vorbeşte unei călugăriţe- editorul). Îţi spun doar că
cel care îşi înfrânează acest simţ poate obţine multe merite pentru sine.
Renunţarea Mea nu
s-a extins doar la plăcerea firească a mirosului, ci M-am înfrânat şi de la a
mirosi acea mireasmă nespus de plăcută pe care omenitatea Mea unită cu Cuvântul
Veşnic o emana din Mine. Puterea Dumnezeirii Mele emana din Trupul Meu cea mai
plăcută mireasmă posibilă. Această mireasmă au simţit-o doar puţini, potrivit
voinţei Mele, printre ei şi Mama Mea. Dar din când în când o privam şi pe ea de
această plăcere pentru ca să poată şi ea exersa renunţarea de sine şi astfel să
obţină merite. Eu însă am renunţat la toate plăcerile şi bucuriile de care
omenitatea Mea s-ar fi putut bucura.
Am vrut să Mă
privez de orice consolare pământească, ca să
plătesc datoriile fraţilor Mei. Prin mortificarea simţurilor Mele, am
ispăşit pentru senzualitatea omenească ce duce la păcat.
Multiubita Mea
logodnică, te miri de cele auzite că Trupul Meu emana o mireasmă atât de
plăcută? Adevăr îţi spun: că mireasma emanată din Trupul Meu a fost atât de
puternică şi plăcută încât îi înviora pe cei care îi învredniceam cu aceasta.
Spun aceasta fiindcă nu toţi cei care au venit în apropierea Mea au putut-o
simţi. Acesta a fost un har deosebit. Acele suflete au fost nevinovate şi
drepte. Au simţit mireasma Mea, nu cu simţul mirosului, ci cu sufletul lor.
Aceste suflete au alergat la Mine, datorită atracţiei miresmei Mele plăcute. În
Cântarea Cântărilor, Logodnica sfântă vorbeşte aşa iubitului ei logodnic, care
înfăţişează o prefigurare a omenităţii Mele: „Miresmele tale sunt plăcute
pentru miros, mireasmă revărsată, numele tău: de aceea te iubesc fecioarele.”
Au fost şi oameni
care au ajuns până întra-colo încât, simţind mireasma Mea, au recunoscut
Dumnezeirea întrupată şi M-au adorat ca „Fiu” adevărat al lui Dumnezeu. Aşa au
făcut cei trei crai de la răsărit, dreptul Simeon, profetesa Ana şi alţii, pe
parcursul vieţii Mele pământeşti.
Să nu crezi,
logodnica Mea dragă, că aceasta este o mireasmă oarecare! Mireasma emanată de
Dumnezeirea Mea este un amestec de miresme deosebit de plăcute şi minunate. Un
mir este alcătuit din mai multe miresme, din mai multe feluri de plante, flori
şi mireasma fiecăreia se întrepătrunde una cu cealaltă, iar împreună emană o
singură mireasmă plăcută. În cazul Meu, mireasma emanată de Dumnezeirea Mea a
fost alcătuită din multele miresme a fiecărei virtuţi în parte.
Mireasma Mea era
atât de puternică încât dacă un om ar fi putut să o simtă cu simţul mirosului,
atunci imediat ar fi fost dus în Rai. Harul ca această mireasmă să fie simţită
şi cu simţul trupesc, nu doar cel sufletesc, l-a primit doar Mama Mea. Adeseori
Tatăl Ceresc a întărit-o ca nu cumva să moară mirosind-o. Nu am dat altui om
această capacitate, la care Eu însumi am renunţat pentru că aşa a voit Tatăl
Meu, aşa i-a plăcut.
http://metropolita.hu/2011/06/a-szagloerzek-szenvedese/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu