Viaţa lăuntrică a lui Isus – Suferinţa simţului gustului

Şi privarea de gust mi-a provocat suferinţă. Această suferinţă am îndurat-o pe tot parcursul vieţii Mele şi M-am abţinut până la moarte de tot ceea ce produce încântare acestui simţ, şi totuşi această suferinţă Mi-a cauzat mari chinuri în timpul petrecut în pântecele matern.

Aici am primit hrana necesară de la Mama Mea, însă această hrană nu a însemnat deloc încântare pentru Mine, întrucât s-a înfăptuit la fel ca la ceilaţi copii. Totuşi sufletul Meu se bucura, deoarece trupul Meu se dezvolta dintr-o materie a cărei puritate şi neprihănire Mi-a fost foarte plăcută. Suferinţa provocată de privarea gusturilor plăcute le-am oferit Tatălui Meu pentru toate acele insulte comise prin acest simţ pe care este obligat să le îndure de la fraţii Mei.

Întrucât aceste insulte sunt mari şi dese, M-am oferit pe Mine Însumi ca jertfă, încă din momentul Întrupării. Am hotărât ca pe prcursul întregii vieţi pământeşti să Mă privez de toate acele lucruri care ar fi adus plăcere acestui simţ. De multe ori Mă privam cu plăcere chiar şi de hrana necesară. Vei vedea de câte ori am suferit de foame şi de sete pe parcursul vieţii Mele.  Tatăl a primit această ofertă şi S-a reconciliat cu păcătoşii, întrucât meritele Mele au depăşit cu mult amplitudinea păcatelor grave săvârşite din lăcomie.

I-am cerut Tatălui Meu să dea haruri mari celor care sunt dispuşi să-şi stăpânească acest simţ şi, care din iubire pentru El, se abţin de la mâncare şi băutură şi nu doar de la plăcerea nemărginită provocată de acestea, ci chiar de la cele pe care le-ar putea consuma cu plăcere fără a-L răni pe Dumnezeu.

Organul gustului întotdeauna va cere mai mult decât îi este necesar trupului spre a se susţine şi nu vrea să se sature.

Am cerut celor care postesc să guste un pic din acea bucurie pe care sufletul Meu a simţit-o în timp ce trupuşorul Meu se hrănea din trupul neprihănit al Mamei Mele. Tatăl Mi-a dăruit şi acest har. Cei care renunţă la plăcerile acestui simţ, pot simţi în inimă acest dar ceresc. Însă cei care îşi satisfac pe deplin poftele acestui simţ, ceea ce este atât de dăunător sufletului, nu pot experimenta această mângâiere.

Să ştii, logodnica Mea, că toate acele suflete, pe care Eu le văd cât de mult renunţă la sine, care exersează o atât de mare pocăinţă, care se hrănesc doar cu plante şi cu alte alimente puţin preţuite, au primit harul pentru acest mod de viaţă datorită sacrificiilor şi rugăciunilor Mele.

În pântecele Mamei Mele i-am văzut pe toţi cei care exersează renunţarea de sine, cei care postesc şi ispăşesc. M-am bucurat pentru cinstirea ce o arată Tatălui şi M-am veselit la vederea meritelor obţinute prin ispăşirea lor. Şi, întrucât am văzut că toate acestea s-au înfăptuit ca răsplată pentru jertfele şi suferinţele Mele, m-am bucurat şi mai mult. L-am preamărit pe Tatăl şi i-am mulţumit pentru îndurarea Sa nemărginită.

Iar la aceste suflete privesc cu mare iubire, ca la nişte buni fraţi întrucât ele îmi sunt foarte dragi, fiindcă năzuinţa lor fierbinte este să Mă imite şi să Mă urmeze.

Dar am văzut şi acele suflete nenorocite care îşi îndestulează lăcomia în mod păcătos şi devin victime ale ei, nepreocupându-se prea mult cu faptul că din această cauză pierd harul lui Dumnezeu. Întrucât i-am văzut împietriţi în viciul lor, am simţit o mare suferinţă şi am oferit ispăşire pentru ei. Doar din propria lor vină toate pătimirele Mele nu aduc roadele trebuincioase.

http://metropolita.hu/2011/07/az-izleles-szenvedese