Un mesaj recent primit pe Twiter ne face să ne dăm seama de situația șocantă unde s-a ajuns. O femeie a scris:
”Au fost interzise și spovezile. Dumnezeu să ne ajute. Dacă mor, mă duc în Iad.”
Strigătul ei dramatic este un răspuns la știrile că dieceză după dieceză au anunțat închiderea bisericilor. Acum toate bisericile din America sunt închise. La fel și capelele de Adorații.
Chiar și spovezile au fost anulate întrucât contactele umane trebuiesc limitate. Preoți îndurerați sunt obligați să se retraga de la obligațiile lor pastorale. Unora li s-a spus că pot asculta spovezi, doar în cazul în care cineva e pe moarte. Alte directive descurajează botezul sau mirungerea de pe urmă( sacramentul bolnavilor). Am fost lăsați orfani fără ajutorul spiritual enorm.
Credinicoșii sunt îndurerați. Unii părinți recurg la botezul copiilor lor. Alții, în zadar caută alternative. Oamenii se tem pentru viața lor veșnică.
Mentalitate seculară letală
Aceste închideri sunt un comentariu trist într-un stat care s-a întors de la Dumnezeu. Liderii temporali și spirituali se gândesc doar la măsuri care să combată pandemia. Aceste măsuri care țintesc în mod drastic bunăstarea spirituală a credincioșilor sunt consecințe ale unei mentalități seculare care în mod nerod vor să-l pună în carantină pe Dumnezeu ca pe o figură inutilă în lupta împotriva coronavisului.
Într-adevăr, filosofia modernă liberală susține că totul se poate rezolva prin intermediul tehnologiei, mijlocelor economice și progres. Această perspectivă materialistă crasă celebrează bucuriile vieții ca valori supreme. Suferința și tragediile trebuiesc evitate cu orice preț. De aceea când apare ”tragedia” unui copil nedorit, societatea iți spune: ”avortează problema”. În mod similar, când apare amenințarea unui virus ca cel din China, care întrerupe viața normală, trebuie eradicată într-un mod necruțator și eficient prin măsuri ”științifice” independente de orice considerații morale.
Potrivit aceste filozofii cinice, Dumnezeu,dacă este considerat ca atare, în cel mai bun caz este considerat bun pentru confortul psihologic al celor slabi care nu au încredere în soluțiile moderne. Scriitoarea de la New York Times, Mattia Ferraresi, care nu înțelege nimic despre credință, subliniază despre închiderea bisericilor spunând: ” pentru credincioși, religia este o sursă fundamentală a vindecării spirituale și a speranței. Este un remediu împotriva disperării, oferind suport psihologic și emoțional ca parte integrantă a stării de bine.”
Cu toate acestea, credincioșilor nu le este asigurată nici chiar alinarea psihologică, în tratarea coronavirusului. Dumnezeu trebuie înlăturat din imagine. Bisericile trebuiesc închise.
O rețetă pentru eșec
O astfel de cale profană de a acționa este o rețetă spre eșec.
Istoria consemnează cât de dezastruoasă a fost această filozofie materialistă! Toate regimurile comuniste și socialiste s-au bazat pe modele materialiste din care a fost exclus Dumnezeu. La fel și societatea noastră liberală, practic atee, operează ca și cum Dumnezue nu ar exista. Un astfel de model a creat un pustiu moral și psihologic căreia progresul și știința nu are speranța să i se poată adresa.
Oriunde s-a încercat, nu are sorți de izbândă o societate fără Dumnezeu. Un stat care se preocupă doar de bunurile materiale, în cele din urmă va suprima pe cele spirituale. Când un stat fără de Dumnezeu acționează, o va face mereu cu atâta brutalitate pentru că nu ia în considerare natura spirituală superioară.
Partea superioară face pe fiecare om a fi unic și stabilește demnitatea fiecărei persoane. Această recunoaștere, orientează toate țelurile în viață și în final către Dumnezeu. Liderii națiunilor care respectă aceste perspective spirituale, pot acționa cu înțelepciune, caritate și cu înțelegere față de demnitatea umană.
Guvernele au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu
În timpuri de criză, guvernele au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Au nevoie de experianța vastă pe care o are Biserica în cazuri de adversități și tragedii. Biserica nu este o forță care complică lucrurile în bătălia împotriva Coronavirusului. Biserica, mai degrabă este un partener eficient și plin de compasiune care va duce bătălia pentru om, prin sacrificiu plin de caritate. Când calamitățile au lovit, Biserica mereu a fost în tranșee, nu a stat pe margine. Harul Sacramentelor îi întărește pe credincioși îndemnându-i să se alăture acestei bătălii.
Pentru a asigura acest ajutor atât de necesar, liderii temporali și spirituali ai lumii trebuie să ia în considerare bunăstarea spirituală a cetățenilor. Nu-i pot consemna la disperare ca pe acea sărmană femeie privată de spovadă. Codul catolic al dreptului canonic ne învață că salus animarum lex suprema, /salvarea sufletelor este legea supremă. Pentru ce scop este salvată viața omenească dacă sufletele sunt pierdute pentru totdeauna?
Biserica susține cel mai vast sistem de sănătate privat ( în America - n.tr.). Dacă li se dă posibilitatea, păstorii pot găsi cu ușurință modalități de a administra Sacramentele, chiar și în cele mai drastice norme de sănătate stabilite de către autorități.
Credința care lipsește
Ceea ce lisește în această bătălie este credința. Prea mulți încă se agață de moderniate și cred că eforturile guvernelor, doar ele însele, pot salva lumea. Dacă acesta este cazul, atunci totul este pierdut, deoarece domnește prea multă corupție, păcat și dezordine.
Doar pentru că modernismul neagă acțiunea lui Dumnezeu în istorie, asta nu înseamnă că Dumnezeu nu acționează. Dumnezeu îi ajută pe cei care Îl cheamă. Când soluțiile naturale eșuează la problemele moderne, este timpul să le căutăm pe cele supranturale.
Criza coronavirusului va fi rezolvată, doar atunci când o umanitate smerită și cu inima plină de remușcare va avea credință în Dumnezeu care poate face totul. El conduce evenimentele omenirii. Este doar timpul să urmăm indicațiile Sale Dumnezeiești.
Sursa: https://www.returntoorder.org/2020/03/if-i-die-im-going-to-hell/?pkg=rtoe0916
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu