Și preotul
autor al scrisorii deschise ne-a spus că a fost emoționat să o scrie când și-a
văzut colegii plângând, în momentul în care a sosit dispoziția de a împiedica liturghiile
credincioșilor. O măsură care ni se pare obiectiv excesivă; mai ales că aș dori
să știu în ce biserică - în afară de vreun templu foarte popular - există o
problemă la o distanță mai mică de un metru între credincioși ... mai ales în
timpul slujbelor din timpul săptămânii, o icoană a solitudinii. Lectură plăcută.
Scrisoare deschisă episcopului meu, succesorului legitim al lui Petru,
celui care stă pe scaunul lui Petru, episcopului Romei, și tuturor episcopilor
din Italia și ai întregii Biserici Catolice.
Mă adresez vouă
în acest fel deoarece poate este singurul mod capabil să ajungă eficient la
destinatari.
Prin urmare,
îi rog pe toți cei care au ocazia să ofere vizibilitate maximă, prin orice
mijloace, acestui text al meu, fără teamă de consecințele pe care le poate avea
asupra mea. Eu personal îmi asum întreaga responsabilitate pentru ceea ce
scriu.
Eu, Francesco
d'Erasmo, preot al Ordinului Preoților Bisericii Catolice, hirotonit in La
Storta la 26 iunie 1999, născut la Milano, la 29 ianuarie 1974, în deplina posesie
a facultăților mele, adresez apelul meu către destinatarii acestei scrisori și
tuturor catolicilor și oamenilor de bună voință.
Nu vă este
suficient să obosiți răbdarea oamenilor, pentru că acum doriți să obosiți și pe
cea a Dumnezeului meu?
Ați disprețuit
ani de zile frica de Dumnezeu, împingând în orice mod accesul sacru la
sacramente și birourile bisericești, amăgind poporul lui Dumnezeu cu privire la
adevărul credinței catolice în această privință și abuzând de autoritatea
voastră, iar acum vă este frică de contagiere atât de mult pentru a-i împiedica
pe credincioși să primească sacramentele?
Și aveți, de
asemenea, mândria și aroganța de a proclama că nu sunteți obligați să faceți
acest lucru, ci alegeți liber acest comportament?
De ce nu i-ați
îndepărtat niciodată pe catolicii din națiuni întregi de dilema de a fi
excomunicați pentru apostazie sau de a plăti impozite către Biserica Catolică,
ca de exemplu în Germania?
Ipocriților!
Ce este cel
mai important pentru voi?
Sa-L serviți
pe Dumnezeu sau pe Mamona?
L-ați înlocuit
pe Dumnezeu cu idolii!
Să nu credeți că
fugiți de furia iminentă!
Va puteți juca
cu pielea credincioșilor, pentru că nu aveți nici cea mai îndepărtată idee
despre ce înseamnă pentru un adevărat creștin să fii lipsit de harul
sacramentelor. Un creștin este gata să-și piardă viața, dar nu poate trăi fără
sacramente!
Dar acest
lucru nu „coboară in inima voastră”. Oricum, noi putem celebra singuri și să ne
absolvim între noi!
Și săracii
credincioși?
Ieri a fost
cea de-a șaptea aniversare a unui eveniment care a fost esențial în toate
acestea. În urmă cu doar șapte ani a început situația în care în biserică, puterea supremă a intrat în mâinile celor care sunt promotorii bisericii cu ușile
deschise. Tocmai ieri, chiar în Dieceza vicarului lui Cristos, chiar în dieceza
sa, s-a decis închiderea ușilor Bisericilor!
Pentru
protejarea împotriva virusului.
Și cine îi
protejează pe credincioși de lupii îmbrăcați în haine de miei?
Și cine îi
protejează pe credincioși de o viață fără harul sacramentelor?
Chiar ieri,
Isus a spus: dacă nu ascultă de Moise și de profeți, nu vor asculta chiar dacă
unul va învia din morți!
Știu. Dar se
mai spune că, dacă caii nu pot alerga, trebuie să alerge măgarii.
Sunt un măgar
sărac, păcătos, simplu, unii sunt convinși că sunt și bolnav psihic. Nu pot
veni la voi cu nicio autoritate anume. Nu am avut dezvăluiri particulare, dacă
nu chiar vocea conștiinței. Atunci apelez la rațiunea voastră, la conștiința voastră,
dacă inima voastră nu este și ea închisă.
Încercați să
vedeți dacă faptele istoriei nu dau motive la ceea ce Cerul anunță de ani buni,
incomodând pe nimeni alta decât pe acea Sfântă Fecioară, care pentru prima dată
a fost anunțată de Isaia lui Ahaz.
Dumnezeu se
mulțumește cu un act de pocăință sinceră.
Chiar luni
ne-a fost propusă rugăciunea minunată a profetului Daniel.
Fecioara Maria
cere un act de consacrare Inimii Sale Imaculate. Nimic mai mult.
Dar nu un act
de încredere, doar o superstiție, dând superficial mai multă greutate teoriilor
teologilor neimportanți decât cuvintelor Sale.
Un act sincer,
care se naște din adâncul inimii, în care încrederea deplină este plasată în
Inima Sa maternă, pe care Isus ne-a oferit-o prin testament de pe Cruce.
Un act care nu
se poate face persistând simultan în păcate și minciuni.
Pocăiți-vă,
convertiți-vă și credeți în Evanghelie!
Evitați ca
Domnul să vă repete asemeni lui Petru: pleacă de la mine, Satană, pentru că nu gândești
conform lui Dumnezeu, ci conform oamenilor!
De ce continuați
să fiti șchiopi de ambele picioare? Orbi și ghizi de orbi!
Am asistat pe
mulți pe patul de moarte în viața mea de preot. Niciodată nu este prea târziu
să te întorci la Dumnezeu!
Vă implor, împăcați-vă
cu Dumnezeu!
Cer iertare
multora dintre cei care nu sunt complici în lucrurile pe care le denunț,
evident că nu mă adresez tuturor fără discriminare.
Îi rog pe
credincioși să se roage, pentru că noi, toți păstorii, nu trebuie să
suferim soarta viticultorilor uciși.
Dar dacă voi,
destinatarii acestei scrisori, ați simțit tentația de a mă combate, de a
suprima adevărul pe care vi-l spun, vă amintesc de soarta faraonului. Și vă
reamintesc cuvintele lui Gamaliel către Sinedriu. Nu fiți încăpățânați. Mai
mult, dacă m-ați persecuta, ați da vizibilitate acestor cuvinte ale mele. Și mulți
ar trebui să-și amintească această experiență. Domnul nu m-a abandonat
niciodată. Oricum, chiar și demonii au observat
asta.
Voi, care
călcați Cuvântul lui Dumnezeu, citiți ultima pagină a Apocalipsei. Isus ne-a
avertizat, cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Lui nu vor trece înainte
ca totul să se realizeze!
Toți ceilalți
poartă responsabilitatea pentru propriile decizii și omisiuni.
Domnului
Atotputernic Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, mi-am oferit viața
în preoție și încerc să o ofer în ciuda numeroaselor mele trădări în
fidelitatea zilnică. Lui îi reînnoiesc, prin mâinile Preasfintei Maria, Neprihănita
Născătoare a Fiului Său divin Isus Cristos, jertfa și consacrarea întregii mele
ființe, pentru ca tot ce este în mine, care este un obstacol în gloria lui
Dumnezeu, să poată fi ars de Focul Duhului Sfânt și tot ce rămâne nu este
altceva decât o coroană smerită aruncată la picioarele Mielului pentru slava
lui Dumnezeu.
În Numele
Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin.
Cu credință,
Francesco d’Erasmo,
Dieceza de Civitavecchia-Tarquinia, 13 martie 2020.
Notă: am intrat în posesia acestui material de curând și l-am dat la tradus, trebuia publicat înaintea reînnorii profesiunii de credință a părintelui. Mulțumiri traducătoarei, Domnul să o binecuvânteze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu