Trei viziuni ale unui preot columbian

Realizatorul: Am făcut un program de cenacol cu două mesaje primite de un mare preot columbian, cu  doctrină foarte sănătoasă. Și promitem să facem un nou program cu mai multe lucruri revelate de Cer acestui preot. Haideți să începem astăzi cenacolul cu o viziune, după o Preasfântă Împărtășanie, într-o duminică.

Spune preotul: „Dintr-o dată m-am găsit într-un spațiu mediu ca mărime. Cineva era lângă mine în multă lumină, era îngerul meu păzitor care mă conducea, nu-mi spunea nimic, numai mă conducea în liniște. Aproape că nu puteam privi datorită strălucirii care ieșea din el. Mi-a spus:

Îngerul: Uite!

Preotul: Când m-am uitat, am văzut că era o biserică în ruine, fără acoperiș, niște vitralii foarte putrezite și pline de ramuri putrezite ce cădeau din ea. Se vedeau pereți foarte învechiți și ruinați, plini de murdărie și atât de deteriorați că păreau că tremură pentru a cădea. Am privit podeaua care era de asemenea foarte murdară, foarte deteriorată și crăpată, peste tot. Plină de gunoi și de parcă niciodată nu s-ar fi făcut curățenie. Totul era atât de sumbru, eu mă găseam în mijlocul acelei biserici în ruine privind atâta deteriorare, dar nu spuneam nimic și nu-mi dădea prin cap să-l întreb pe îngerul sfânt ce era aceasta. M-am simțit cam amețit când deodată mi-a spus îngerul: uite!

Am ridicat un pic privirea și mi-a indicat fundul prezbiteriului. M-am uitat și am văzut că nu avea Altar, numai o bucată veche din el, era aproape distrus, de parcă ar fi fost smuls, lovit și ar fi rămas numai o bucată care nu s-a putut smulge cu nimic. Și am văzut o lumină care ieșea din locul unde era Tabernacolul. Și îngerul mi-a spus:

Îngerul: Uite-te bine cu ochii sufletului!

Preotul: M-am uitat și era Domnul în Preasfântul Sacrament, o mică Ostie, și am spus: Vai, Dumnezeul meu, vai, Dumnezeul meu, ești aici! Și îngerul mi-a spus:

Îngerul: Ce aștepți? Prosternează-te, umilește-te și adoră Maiestatea Divină!

Preotul: Eu m-am prosternat și uluit am cerut iertare pentru păcatele mele și ale lumii și simțeam multă durere în sufletul meu.  Îngerul sfânt mi-a spus:

Îngerul: Rămâi așa prosternat, dar ridică-ți un pic privirea și uită-te, este Fecioara Maria.

I-am spus: Fecioara?

Ea era îmbrăcată cu Mantie albastră și rochia era albă, frumoasă, Mantia Ei Îl îmbrățișa pe Preasfântul Fiu cu grijă și privirea Ei era foarte tristă. Îi ieșeau lacrimi de sânge și suspina. Mi s-a părut că O aud susurând în vocea joasă și suspina spunând:

Preasfânta Fecioară: Te iubesc, te iubesc!

Preotul: Deodată au apărut niște persoane mici foarte devotate care se prosternau în adorație și plângeau înaintea Celui Preasfânt, dar nu vedeau nimic, numai adorau cu iubire. Erau numai trei persoane mici, pline de iubire pentru Domnul. Deodată îmi spune îngerul sfânt:

Îngerul: Ridică-te! Cu reverență vreau să privești.

Preotul: M-am ridicat cum mi-a spus și mi-a indicat intrările ruinate ale bisericii și ale sacristiei și deodată au început să iasă preoți din toate părțile, îmbrăcați cu sfintele ornamente de parcă celebrau misterele sfinte. Și de asemenea, mulți religioși cu obiceiuri foarte diferite, intrau și ieșeau de parcă lucrau acolo și-și exersau ministeriul lor acolo în toate zilele. Eu priveam numai până când mi-a spus îngerul:

Îngerul: Nu-ți fie frică de ceea ce vei vedea!

Preotul: Eu am încercat să mă uit, dau nu am putut, nu era posibil să privesc, numai să simt că eram acolo. Mi-a spus:

Îngerul: Deschide ochii sufletului tău, privește bine!

Preotul: Când deodată au început să iasă șerpi de toate felurile: mari și mici, dar monstruoși, și animale teribile ieșeau din acoperiș, din pereți, din pământ, din toate părțile, toate felurile de animale ciudate și oribile. Eu m-am speriat tare, dar simțeam siguranță pentru că-l aveam pe înger lângă mine. El mi-a spus:

Îngerul: Sunt demoni.

Preotul: Acești demoni în toate formele lor râdeau și păreau că sunt în casa lor. Miroaseau scârbos, lăsau ca o mocirlă pe unde treceau. Și-și băteau joc, nu priveau spre Cel Preasfânt, nici spre Fecioara, permiteau mari hohote și pe unde se băgau, distrugeau; și vedeam cum preoții, care erau mulți, până și episcopi și ierarhi, și mulți religioși din multe comunități și mulți oameni apăreau de parcă lucrau în lucrurile ecleziastice din biserică și nu vedeau nimic. Nu-i vedeau pe demoni, intrau și ieșeau și demonii mulți mergeau cu ei și părea de parcă ar conviețui, fără nici o problemă lângă ei. Și mulți dintre aceste oribile ființe păreau că rănesc pe mulți ecleziastici și le spuneau cum să conviețuiască. Eu priveam numai, nu spuneam absolut nimic. Îngerul sfânt mi-a zis: „Privește, privește!” și eu am privit în față. Treceau prin fața Celui Preasfânt și nu făceau nici o reverență, ci doar erau ocupați cu treburile lor, toți înveșmântați cu ornamente sfinte. Nimeni nu se uita la Cel Preasfânt în ruine și am văzut cu durere cum mulți ecleziastici erau îmbrățișați de aceste ființei teribile. În aceeași Casă a Lui Dumnezeu comiteau imoralități, infidelități, adultere și multe păcate capitale. Erau ca îmbrățișați de acei șerpi cu multe capete și râdeau toți de parcă nimic nu e era în neregulă. Eu simțeam acestea în inima mea și am început să spun: iartă-ne, iartă-ne, iartă-ne, Doamne, suntem foarte păcătoși! Îngerul sfânt mi-a spus:

Îngerul: Taci fiule, taci, pentru că-ți vor vorbi! Prosternează-te, prosternează-te!

Preotul: Și am simțit că el s-a prosternat, am căzut și eu cu fața în jos, fără putere, cu brațele întinse sub formă de cruce și am simțit o lumină care s-a apropiat și m-a acoperit. Am simțit ceva de nedescris și o voce puternică mi-a spus:

Vocea: Fiule, fiule, fiule, ceea ce ai văzut este Biserica Mea. Așa este Biserica Mea. Cine Mă iubește?  Cine Mă iubește? Cine Mă iubește? Tu Mă iubești?

Preotul: Eu numai spuneam din fundul sufletului meu: iartă-mă, Doamne! Iartă-mă! Iertare! Iertare! Milostivire! Mi-a spus din nou:

Domnul Isus: Privește la Biserica Mea, roagă-te și repară! Roagă-te și cară Crucea! Te binecuvântez! Iubește-O pe Mama Mea, suferă și repară cu Ea! Te binecuvântez! Menține-te în adevărul Inimilor Noastre, Euharistice și mariane, și puterile iadului nu le vor birui. Te binecuvântez! Judecata se apropie, pedeapsa Mea milostivă este iminentă. Roagă-te cu Maria! Te binecuvântez!”

Aceasta este o primă viziune pe care a avut-o acest preot columbian.

Acum altă viziune a acestui preot columbian. Dată de Dumnezeu la Sfânta Jertfă a Liturghiei, după consacrarea Sfintei Ostii. Părintele relatează:

Preotul: Am simțit Mâna Lui Dumnezeu asupra mea, o lumină m-a acoperit și am căzut cu fața la pământ tot așa cum am căzut când am văzut Sfânta Biserică reprezentată în Vatican. Era albă, frumoasă, mare, imensă, în centru îi avea pe cei doi apostoli ai Domnului acoperiți cu Mantia Preasfintei Fecioare Maria. Dar erau multe ființe negre care mergeau grăbite prin biserică, nu se vedea deloc bine, iar lângă ei am văzut mulți ecleziaști, episcopi, preoți, religioși și religioase care umblau cu aceste ființe în biserică și trăiau cu ei ca și cum era ceva normal. Fecioara îi privea și plângea cu multă durere și la fel și apostolii, îi priveau cu durere, plângeau râuri pentru Sfânta Mamă a Lui Dumnezeu. Biserica continua să strălucească și eu nu știam de ce fiindcă  încă erau atâția demoni în ea. Nu știam de ce strălucește, erau mii de milioane de demoni, de nenumărat, împreună cu ecleziaștii, iar eu priveam speriat și nu știam de ce încă lumina era atât de strălucitoare. Erau doar puțini ecleziaști prosternați  în rugăciune pe care demonii nu-i puteau atinge. De asemenea, câțiva fideli prosternați străluceau mult în mijlocul tuturor, când văd sub biserică niște Mâini mari, aurii, frumoase care susțineau Biserica; din ea ieșea o Cruce splendidă strălucind. Iar din ambele mâini, ieșea Lumina către Sfânta Biserică. Și o voce mi-a spus:

Vocea: E Dumnezeu, e Dumnezeu, e Dumnezeu! El susține Lucrarea Lui, este Tatăl cu Mâinile Lui Sfinte, Fiul cu a Lui Cruce puternică și Duhul Sfânt cu Lumina Lui Strălucitoare.

Și deodată am simțit că vine deasupra Bisericii o umbră enormă, întunecată, tenebroasă, iar eu speriat căutam unde să mă ascund, dar nu am putut. M-am întins pe o latură a bisericii luminate și acea umbră furioasă a venit peste mine, era diavolul. L-am văzut, l-am văzut și atât m-am speriat, tremuram, toată ființa mea tremura, dar mă sprijineam de columna bisericii. Am simțit razele strălucitoare ale bisericii ce m-au acoperit și diavolul s-a apropiat până foarte aproape de fața mea și mi-a strigat:

diavolul: Te voi ucide!  Te voi ucide! Te voi ucide!

Încerca cu ghearele lui să-mi facă rău și striga puternic:

diavolul: O voi distruge, oricum ar fi, am să termin cu Biserica! O voi distruge cu puterea mea!

Dar nu-i putea face rău. Eu îmi acopeream chipul și diavolul nu mă putea atinge, nici să facă rău bisericii. Diavolul a privit înapoia mea, iar eu am urmărit privirea lui și a strigat foarte dur:

diavolul:  Te voi distruge, te voi distruge. Voi face orice ca să distrug Biserica!

Privea biserica, în ea era o comunitate mică, era foarte micuță, părea nesemnificativă în toată biserica. Și toată biserica era acoperită de o luminiță albastră și ei nu se clinteau, erau prosternați în rugăciune și nimic nu îi perturba, continuau așa cu multă iubire față de Dumnezeu, iar diavolul striga mai puternic:

diavolul: Te voi omorî, o voi distruge, voi termina cu Biserica!

Și mi-a fost frică, multă frică; și spunea grosolănii oribile. Eu am invocat-O pe Măicuța Maria și diavolul nu mă atingea, când, deodată, am simțit înaintea mea și a bisericii o lumină foarte puternică ce venea ca un fulger poziționându-se între diavol și Sfânta Biserică: era Sfântul Arhanghel Mihail. A scos sabia lui înaintea diavolului și cu scutul său a acoperit toată Sfânta Biserică și, înaintea diavolului, cu un chip puternic și energic a spus:

Sf. Arh Mihail: Cine ca Dumnezeu? Cine ca Dumnezeu? Cine ca Dumnezeu?  Puterile iadului nu o vor birui.

Iar diavolul a căzut în groapa lui infernală și a dispărut, uluit și pustiit, lăsând un miros urât și țipând cu gemete de nedescris de mari, foarte puternice. Iar Sfântul Mihail a rămas acolo, cu prezența lui puternică, și eu am privit încă o dată la Sfânta Biserică și o voce mi-a spus:

Vocea: Vegheați și rugați-vă pentru Sfânta Biserică! Vegheați și rugați-vă pentru că diavolul și-a infiltrat armata lui infernală pentru a-i face rău, deja ai văzut-o, deja ai văzut-o, deja ai văzut-o, armata lui infiltrată. Rugați-vă și vegheați precum Maria în cenacol cu apostolii, rugați-vă și vegheați, vegheați și rugați-vă pentru că nu știți nici ziua, nici ora. Sunt vremurile, sunt vremurile, sunt vremurile, sfârșitul se apropie și nimeni nu este pregătit. Vegheați, timpurile se termină și satana va fi înlănțuit. Acum cu furie, cu puterea lui, pentru a-i face rău Bisericii Sfinte și-a infiltrat răutatea în ea, făcând-o să treacă de la adevăr. Vegheați și rugați-vă, timpurile Apocalipsei sunt aici. Cel care are urechi să audă. Convertiți-vă inimile  și iubiți Biserica în adevăr, Dumnezeu se apropie!

Acum a treia viziune dată de Dumnezeu după Sfânta Consacrare de la Sfânta Liturghie acestui preot sfânt. El relatează:

Preotul: Dintr-o dată mă aflam într-o biserică mare, luminată, cu coloane aurite, strălucitoare. Eram îmbrăcat cu veșmintele sfinte ale preoției, aurii, albe și roșii, semnele Tatălui - albul; ale Fiului - roșul și ale Duhul Sfânt - aurii.

Precum trandafirașii Rosei Mistice – spune crainicul

Preotul: Biserica era goală, eu priveam în toate părțile frumusețea luminii bisericii care nu era artificială, ci venită din Cer. Era liniște, o liniște foarte specială, foarte cerească, când, deodată, lângă mine a apărut un înger sfânt, mare și strălucitor. Nu-i puteam privi chipul datorită strălucirii lui. I se vedeau aripile lui frumoase care răspândeau o strălucire naturală și mi-a spus:

Îngerul: Preot al Domnului, ia și citește, ia și citește, și citește, ia și citește!

Și mi-a dat un pergament auriu. Eu am luat în mâinile mele pergamentul și când l-am deschis, au început să iasă cuvinte mari din el. Îngerul mi-a spus:

Îngerul: Citește cu voce tare, citește ceea ce ți se cere să citești din Cer!

Priveam pergamentul, cuvintele erau:

„Vegheați și rugați-vă! Pregătiți calea Domnului! Este aprope Domnul Domnilor”

I-am spus îngerului sfânt: Și ce se va întâmpla?

Și îngerul sfânt mi-a spus:

Îngerul: Privește și citește; citește și privește!

Și au apărut alte cuvinte care spuneau:

„Semnele timpurilor sunt prezente, îngerii dezastrului divin acționează în lume și vin lucruri teribile, dar nimeni nu dă atenție încă semnelor care se prezintă în toată lumea. Natura se revoltă împotriva omului pentru cruzimea lui, pentru a-i spune că trebuie să-și întoarcă inima lui spre Creatorul Milostiv, dar nimeni nu ascultă. Sunt foarte puțini cei care se convertesc, puțini cred în chemarea Lui Dumnezeu. Mulți gândesc că nu e adevărat și-și continuă viața lor de păcat. Se apropie calamități și mari catastrofe în Cer și pe pământ, dar nimeni nu aude Vocea Domnului pentru a se converti. Timpul se epuizează și Domnul Domnilor se apropie. Vai de inimile slabe, nu vor fi salvate! Vai de păcătoșii cu viață dublă, nu vor fi păstrați! Vai de cei care se joacă de-a Dumnezeu, Mâna Domnului va cădea asupra lor! Vai de cei care continuă cu viața lor de păcat, în ceasul venirii Domnului vor muri fără remediu! Vai de cei lași care niciodată nu M-au urmat și s-au unit dușmanului infernal, trăind în lumea lui rea, nu vor fi salvați! Vai de cei care gândeau că totul era atât de natural și își băteau joc de Mesajele Mele Sfinte, vor primi pedeapsă severă! Vai de cei fără credință, nu vor rezista când va veni marele întuneric peste pământ! Zilele de întuneric se apropie și puțini sunt pregătiți. Mulți se gândesc că sunt lucruri de vizionari zeloși, dar vor veni brusc și vai de cei care nu au acceptat Milostivirea Mea când le-a fost dată prin intermediul semnelor, despre care Sfânta Scriptură spune că vor veni înaintea sfâșitului, prin intermediul vizionarilor Mei. Sunt un Dumnezeu Milostiv, dar foarte puțini acceptă Milostivirea Mea și se convertesc, cu toate semnele pe care le arăt omenirii, și continuă cu păcatele lor grave care cer Răzbunare Divină. Se apropie ziua. Se apropie ceasul. Se apropie ziua. Vegheați și rugați-vă, vegheați și rugați-vă, vegheați și rugați-vă! Când gândiți mai  puțin, va veni Fiul Lui Dumnezeu să ceară socoteală acestei sărmane omeniri păcătoase. Acceptați Milostivirea Mea cât mai este cu voi!”

Preotul: Când am terminat de citit, inima mea bătea așa de puternic, am simțit o durere profundă și nu puteam vorbi. Îngerul sfânt mi-a spus:

Îngerul: Dă-mi pergamentul și privește!

Preotul: L-am predat și am privit. Deodată am început să văd că în biserică au intrat niște persoane îmbrăcate în alb cu buchete în mâini. Erau persoane foarte frumoase, nu erau îngeri, erau persoane care străluceau prin lumina lor. Intrau în ordine și purtau buchete de trandafiri colorați foarte frumoși și cântau Ave Maria. Intrau pe cele trei uși pe care le avea biserica și se vedeau foarte frumos. Eu l-am întrebat pe îngerul sfânt cine sunt.

Preotul: Spune-mi, cine sunt?

Și mi-a spus:

Îngerul: Sunt copiii Armatei Lui Dumnezeu în Preasfânta Maria. Sunt cei care sunt pregătiți pentru ceasul Fiului Lui Dumnezeu, când va veni ceea ce trebuie să vină peste lume. Sunt Armata Sfintei Marii care a crezut în adevărul Sfintei Biserici, în misiunea Reginei Maria și au fost fideli adevărului.

Continuau să intre multe suflețele, toate cântând Ave Maria și spunând după fiecare Ave Maria:

„O, Doamna mea, o, Mama mea, o Regina mea, o căpitanul meu! Facă-se în mine Sfânta Voință a Domnului. Fermi până la moarte!”

Deodată mi-a spus îngerul sfânt: „Uite-te încă o dată!” și am privit. Au început să cadă fulgere teribile din Cer, vânturi puternice treceau furioase pe dinafara bisericii și un cutremur a început să se simtă în afara bisericii, dar nu înăuntru. Și oamenii au început să strige, au încercat să ajungă până la biserică și chiar dacă doreau să intre, nu puteau. Cutremurul distrugea tot și multe persoane se scufundau pentru că pământul se deschidea, dar în biserică nu se simțea nimic și cei care erau în biserică erau prosternați rugându-se fără a se uita înapoi. Erau prosternați înaintea Preasfântului Sacrament și a unei imagini a Sfintei Fecioare îmbrăcată în albastru și cu trei Inimi pe Pieptul Ei. Din Mâinile Ei ieșeau două raze aurii. Ei spuneau: „Dumnezeu Unul și Întreit, Milostivire!” Afară oamenii erau îmbrăcați cu hainele lor normale, și îngerul mi-a spus: „Asta va trece din lume când este Voința Lui Dumnezeu, dar semnele sunt aproape.”

Și atunci l-am întrebat pe îngerul sfânt: Și de ce nu pot intra aceste persoane mici?

Și el mi-a spus: „Fiule, pentru că nu sunt îmbrăcați cu adevărata Credință și niciodată nu au voit să creadă în ceea ce Dumnezeu a anunțat de atâta timp și nici în semnele timpurilor. Ei nu pot fi aici. Cel care crede, se mântuiește; cel care nu crede, se condamnă. Dumnezeu a dat ocazie de convertire din Milostivirea Lui, dar foarte puțini o acceptă pentru că se gândesc că mai au mult timp de trăit, dar timpurile se apropie și momentul recoltei este foarte curând! Roagă-te și veghează! Rugați-vă și vegheați! Sfânta Maria este Arca Salvării, ca în timpurile lui Noe. Terminându-se viziunea, trebuie să te prosternezi înaintea Lui Isus din Sacrament și să repari pentru păcatele lumii. Vegheați și rugați-vă pentru că în ceasul când vă gândiți cel mai puțin, va veni Domnul. Amin, amin și amin!”

Trei din aceste viziuni minunate acel acestui preot columbian, relatate de el, ne permit să înțelegem ceea ce se întâmplă astăzi în Biserică, nu? Este o descrire a ceea ce în acest moment, vedem pe viu în parohiile noastre, în dieceze, în arhidieceze și în propriul Vatican. Ce regret! Dar este o realitate pe care trebuie să o înfruntăm. Cum Domnul vede că nu e credință suficientă, într-un anumit mod, a luat decizia de a se retrage din Templu. Atenție!

https://www.youtube.com/watch?v=9VtixwWNAEE

https://www.youtube.com/watch?v=-OwFOGfwK6g&feature=share&fbclid=IwAR1USDPVOpEquV9dzpBzAtRvifWYaFAN5Q9GdsLOVpC0osSISaduJBO345Q