Există o lungă tradiție a Memento Mori în catolicism, iar sfinții vorbesc constant despre importanța meditării asupra faptului inevitabil al morții. Acest îndemn nu vine dintr-un fel de obsesie macabră sau fascinație morbidă. Sfinții s-au gândit la moarte pentru că aceasta i-a ajutat să trăiască o viață mai bună.
Iată 5 beneficii dacă reflectăm asupra faptului că vom muri.
1. Utilizarea timpului
Timpul este o resursă prețioasă. Un moment, odată ce a trecut, nu mai poate fi niciodată recuperat. Mai mult, ceea ce facem cu timpul nostru va conta pentru veșnicie.
Timpul este, de asemenea, extrem de limitat cantitativ și niciunul dintre noi nu știe exact cât avem la dispozitie. Am putea trăi încă 20, 30 sau 40 de ani - sau am putea muri în drum spre serviciu în această dimineață. Pur și simplu nu știm.
Aceste considerații ar trebui să ne motiveze să ne folosim timpul bine și să nu-l irosim pe activități frivole care nu ne aduc niciun beneficiu.
Aceasta nu înseamnă că nu ne putem relaxa, bucura sau distra, dar adevărata înțelepciune gustă cu moderație din acestea și nu duce o viață de plăcere în detrimentul sufletului.
2. O frică sfântă
Citește Matei 25:31-46 (vezi la final)
Acest pasaj ar trebui să-ți inspire o frică sfântă în inimă, căci toți vom fi judecați după faptele noastre.
Multora le place să-și asume numele de catolici sau creștini. Poate că au un rozariu atârnat de oglinda retrovizoare. Totuși, în esență, dacă te uiți la viețile lor, nu există aproape nicio diferență între ei și o persoană lumească care nu-L cunoaște pe Dumnezeu.
Nu suntem mântuiți doar prin credință. Scriptura este destul de clară că vom fi judecați nu după ceea ce am crezut, ci și după ceea ce am făcut.
Cât de înfricoșător ar fi să auzi cuvintele: „Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veșnic...”
Tu, oare, trăiești în așa fel încât să poți fi sigur că Cristos îți va spune: „Bine, slujnica bună și credincioasă”?
Viața ta dovedește ce este în inima ta. Trăiește bine ca să poți muri bine.
3. Trăiește fără regrete
Cum ai trăi astăzi dacă ai ști că este ultima ta zi pe pământ? Ai trăi altfel dacă ai ști că mâine vei muri? Presupunerea mea este că da.
Totuși, adevărul este că astăzi ar putea fi ultima ta zi în viață. Chiar ai putea muri mâine. Pur și simplu nu știi. Așadar, examinează-ți viața în lumina veșniciei.
Trăiești cu un scop sau rătăcești fără țintă? Amâni ceva despre care știi că Domnul nostru te cheamă să faci?
Pentru lume, a trăi fără regrete înseamnă adesea să-ți cauți propriile interese mai presus de cele ale altora sau să cauți plăcere maximă în timpul pe care îl ai la dispoziție. Aceasta este o filozofie goală, e deșertăciune.
A trăi fără regrete înseamnă a ne da viața lui Isus și altora. Aceasta este singura viață care contează. Deoarecd în veșnicie, putem păstra doar cele la care mai întâi am renunțat
4. O moștenire de iubire sau durere
Fiecare dintre noi lasă în urmă o moștenire interpersonală. Uneori, acea moștenire este una de durere și relații rupte, de amărăciune, resentimente și ciudă.
Totuși, în multe cazuri, acea moștenire este una de iubire, căldură și bucurie.
Toți cei pe care îi lași în urmă își vor aminti cum i-ai tratat. Îți iubești soția? Te implici în viața copiilor tăi? Cum îți tratezi părinții, frații, prietenii, chiar și dușmanii? Cum își vor aminti ei de tine?
Împăcarea este, de asemenea, o chestiune de luat în considerare. Există relații rupte pe care le-ai putea repara înainte de a muri? Nu amâna să o faci. Iartă și cere iertare. Ranchiuna (ura, dușmănia) ta nu contează în mormânt.
Pe patul de moarte, putem fi fie înconjurați de cei care ne iubesc, fie putem muri singuri pentru că i-am alungat pe toți. Putem fi amintiți cu lacrimi de tristețe sau cu un suspin de ușurare. Tu cum vrei să fii amintit?
5. Sfințenia
Viața este scurtă. Veșnicia este lungă. În cele din urmă, există un singur lucru pentru care merită cu adevărat să trăitm - sfințenia.
Mulți au impresia că sfințenia este plictisitoare și că sfințenia nu merită să devină un scop de urmat. De fapt, sfințenia nu este plictisitoare.
Un sfânt este persoana umană supranaturalizată și transfigurată - plină până la refuz de viața divină a lui Dumnezeu. Cum ar putea fi acest lucru plictisitor?
Cultura noastră este obsedată de superputeri și supereroi. În trecut, societatea era fascinată de sfinți. Există o corelație, în adâncul sufletului, noi știm că persoana umană este mai mult decât se poate vedea cu ochiul liber.
Suntem capabili de lucruri extraordinare prin harul lui Dumnezeu, iar chemarea la sfințenie este chemarea la o viață supranaturală.
Poate că nu vei face miracole sau nu vei levita - dar Îl poți cunoaște pe Dumnezeu și poți participa la natura Sa divină atât cât este posibil pentru o creatură. Și acesta este un miracol în sine! Există un singur lucru pentru care merită să trăiești: sfințenia. Nu-ți irosi viața. Fii sfânt!
▪Trăiește ca un om pe moarte
Viața este un dar. Moartea este inevitabilă. Nu irosi cel mai prețios dintre toate darurile, alergând către nicăieri.
Nu-ți irosi zilele alergând după gadgeturi, plăceri, promoții sau orice alte lucruri care nu contează. Iar dacă ești ispitit de aceste lucruri, amintește-ți de inevitabilul mormânt.
Trăiește pentru veșnicie. Iubește-l pe Isus, iubește-i pe ceilalți, iartă și fii iertat, dăruiește cu sacrificiu, fii umil, urmărește viața supranaturală a sfințeniei. Orice altceva este o pierdere de timp.
Pe scurt, trăiește ca și cum ai fi un om pe moarte. Pentru că asta și ești ...
Matei 25, 31-46
Criteriile judecăţii finale
Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale. Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre: va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga.
Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!». Atunci îi vor răspunde cei drepţi, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând, şi te-am hrănit, sau însetat, şi ţi-am dat să bei? Când te-am văzut străin, şi te-am primit, sau gol, şi te-am îmbrăcat? Când te-am văzut bolnav sau în închisoare, şi am venit la tine?». Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut».
Atunci le va spune celor de la stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! Căci am fost flămând, şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi nu mi‑aţi dat să beau, am fost străin, şi nu m-aţi primit, gol, şi nu m‑aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare, şi nu m-aţi vizitat». Atunci ei îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare, şi nu ţi‑am slujit?». Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut». Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi, în viaţa cea veşnică”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu