Însă, Scriptura dezvăluie ceva mult mai tulburător și mult mai subtil.
Cel mai mare pericol în ceea ce-l privește pe diavol nu este cât de înfricoșător pare, ci cât de REZONABIL pare.
Încă de la început, strategia diavolului nu a fost forța brută.
Întotdeauna a fost înșelăciunea.
În Geneza, șarpele nu-i atacă pe Adam și Eva. El le pune o întrebare:
„A spus cu adevărat Dumnezeu să nu ...?”
Această întrebare este cea mai veche armă a diavolului.
El nu-L neagă pe Dumnezeu în mod direct.
El Îl denaturează ușor pe Dumnezeu.
Și aici cad mulți creștini.
DIAVOLUL NU URĂȘTE RELIGIA, EL URĂȘTE ASCULTAREA, DEPLINA SUPUNERE FAȚĂ DE DUMNEZEU, ABANDONAREA ÎN DUMNEZEU
Abandonarea în Dumnezeu - nu este o renunțare disperată, ci un act de încredere totală. Este capacitatea sufletului de a se lăsa în mâinile lui Dumnezeu, acceptând evenimentele vieții (atât cele bune, cât și suferințele) ca provenind din iubirea Sa, o idee popularizată și de sfânta Tereza de Lisieux.
Diavolul nu se teme doar de rugăciune.
Nu se simte amenințat doar de Scriptură.
Nu este zdruncinat doar de activitatea religioasă.
Însă, doar ascultarea îl face pe diavol să tremure.
De aceea diavolul se simte confortabil în preajma religiei în care nu există convertire.
Se simte confortabil în preajma bisericilor în care nu este căință, remușcare, penitență.
Se simte confortabil în preajma creștinilor care cunosc versete biblice, dar refuză să le pună în practică, refuză schimbarea.
Diavolul i-a citat din Scriptură chiar lui Isus (Matei 4).
Însă, doar Scriptura fără supunere față de Dumnezeu, nu-l învinge pe diavol.
DIAVOLUL PREFERĂ JUMĂTĂȚILE DE ADEVĂR ÎN LOCUL MINCIUNILOR
O minciună completă este ușor de detectat.
Un adevăr pe jumătate spus ni se pare în regulă.
Așadar, diavolul spune lucruri precum:
* „Dumnezeu este milostiv” - dar ascunde dreptatea Sa
* „Dumnezeu înțelege” - dar elimină căința, convertirea
* „Nu judeca” - dar ucide claritatea, acuratețea morală
* „Urmează-ți inima” - dar ignoră Crucea
Nimic aici nu sună diabolic. Tocmai acesta este pericolul.
Cele mai eficiente minciuni ale diavolului sunt înveșmântate, ambalate, într-un limbaj sfânt.
DIAVOLUL NU TE ÎMPINGE, NU TE FORȚEAZĂ, EL AȘTEAPTĂ
Un adevăr rar pomenit: Diavolul este răbdător.
- Nu te grăbește să păcătuiești.
- El așteaptă momentul potrivit, circumstanțe mai bune, mai stabile mai pașnice, favorabile comiterii păcatului.
- El așteaptă momentul când ești sigur, plin de tine.
- El așteaptă lenea spirituală.
Lenea spirituală este o stare de apatie, indiferență sau inerție în ceea ce privește creșterea spirituală, caracterizată prin neglijarea rugăciunii, a Scripturii și a slujirii. Este o alegere conștientă de a prioritiza confortul, distragerile sau lucrurile firii în locul construirii unei relații mai profunde cu Dumnezeu.
Diavolul caută după:
- mici compromisuri,
- mici scuze,
- căință și convertire amânate.
El știe că ceea ce este amânat suficient de mult timp este adesea abandonat.
DIAVOLUL SE TEME MAI TARE DE ADEVĂRUL UMIL DECÂT DE APA SFÂNȚITĂ
Diavolul se teme de adevărul umil mai mult decât de rugăciunile dramatice.
Un „adevăr umil” înseamnă recunoașterea onestă și precisă a realității, în special în ceea ce privește propriile limite, slăbiciuni și locul în lume, fără vanitate sau autodepreciere. Înseamnă acceptarea faptelor așa cum sunt, recunoașterea greșelilor și prețuirea obiectivității în detrimentul egoului sau al orgoliului. Este strâns legat de onestitate și conștiință de sine.
O inimă care spune: „Am greșit” „Am nevoie de îndurare” „Doamne, schimbă-mă”, acest tip de onestitate, îi demontează diavolului lucrarea.
De aceea diavolul ne distrage:
* cu zgomot,
* cu mișcare continuă,
* cu divertisment spiritual,
* cu opinii nesfârșite.
Orice pentru a ne ține departe de tăcere, adevăr, căință, convertire.
ADEVĂRATA BĂTĂLIE NU SE DUCE ÎN AFARĂ, CI ÎN INTERIOR
Cele mai mari victorii ale diavolului nu sunt posesiunile, ci crearea confuziilor.
Când binele pare opțional.
Când păcatul pare normal.
Când conștiința pare enervantă.
Când sfințenia pare o chestiune extremă.
Atunci, diavolul și-a făcut bine treaba.
VESTEA BUNĂ
Diavolul nu este egal cu Dumnezeu.
Nu este de neoprit.
Diavolul este deja învins.
Să nu uităm totuși că diavolul este deștept.
Cristos nu a învins diavolul cu zgomot sau spectacol.
Cristos l-a învins prin ascultare, smerenie și Cruce.
Așa este și astăzi.
ADEVĂRUL FINAL
Dacă doar te temi de diavol, îl înțelegi greșit.
Dacă îl ignori, îl subestimezi.
Dar dacă trăiești în adevăr, smerenie, Sacramente și ascultare, îl lași neputincios.
Pentru că diavolul nu poate sta acolo unde Cristos domnește cu adevărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu