miercuri, 15 martie 2017

Luaţi aminte!

               Iosif

Doamne, am în faţă o foaie de hârtie,
De la Tine aştept cuvintele de a scrie.
Aştept de atâtea zile. Nici un semn.
Să fie acum ceea ce aştept?

E linişte, Doamne, unde m-ai aşezat,
Nu bate vântul, nu sunt deranjat.
De mai scârţâie mobilă, perete,
Gabi e lângă mine, deloc nu mă voi teme.

Ce frumos de a scrie am început,
Să aştern pe hârtie al  Tău cuvânt!
Lumea mă urăşte, mă ignoră,
Pe Tine nu Te iubeşte, nu Te adoră.

Ce se întâmplă, Doamne, ce e cu mine,
Care trăiesc şi vorbesc la această lume,
Prin scris ale Tale sfinte cuvinte,
Care nu vrea să audă, s-asculte de Tine?

-Răul care a furat auzul şi vederea,
A îndepărtat adevărul şi iubirea,
De a nu mai auzi, nici să vadă,
Lumea pe calea care să meargă.

Vedeţi, dragi copii, cum totul aţi stricat,
De cum la început totul am creat?
Vă vorbeşte Tatăl Atotcuprinzător,
Şi a toate fiind Stăpân şi Creator.

M-am coborât la voi în genunchi,
Eu, Tatăl, Dumnezeu cel Sfânt,
Când pe Fiul în Betleem L-am  trimis,
Prin Maria vouă pe pământ.

Câţi aţi ieşit în întâmpinare,
În acea noapte cu lumină mare,
Coborând Fiul, Dumnezeu prezent ca om,
Într-un grajd şi un staul gol?

Vedeţi ce loc în inima voastră,
A putut Fiul Meu să găsească?
Cum L-aţi primit pe El, la fel şi pe Mine,
Ce te-am creat şi ţi-am dat viaţă, lume.

Cât de lipsit de valoare Mă vedeţi!
Iarăşi Îl trimit pe Fiul în Marele Semn.
Vai, lume, vai, plină de durere,
Cum n-ai răspuns la credinţă şi la semne!

Am ajuns să cobor din cer,
Să vă salvez din al vostru infern.
Nimic nu se mai vede, nici nu se aude,
La semnele, mesajele trimise spre lume.

E luna sfântă de primăvară,
Pe Iosif sărbătorind mereu a câta oară...
El a stat şi a rămas ascuns,
Acestei lumi fără de răspuns,

La semne, fapte şi atâtea minuni.
Nu ca el, voi aţi rămas imuni.
Daţi totul din viaţă la o parte,
Răspundeţi ca el la semne şi la fapte.

Astăzi e senin, mâine poate fi beznă,
Pe Iosif îl găsiţi în lumina eternă.
Fiţi în rugăciune, smeriţi, plini de zel,
Te aşteaptă, lume, să fii lângă el,

Şi să nu rămână doar câteva cuvinte,
Îţi spun, lume, ca să iei aminte.
Cum Iosif pe Maria a acceptat,
Ca împreună ei să nu fi stat,

Un copil să aibă în acel timp,
Între ei doar logodnă având,
Au spus da atunci împreună,
Cu cât curaj, fără nici o vină,

Să primească un prunc venit din cer,
Într-un grajd, în iesle, în Betleem.
Tu, lume, cum te-ai pregătit, aştepţi,
Nu în Betleem în iesle, ci pe cer?

Atunci a coborât semnul într-o stea nocturnă,
Acum vine într-o cruce ce va fi diurnă.
Atunci văzută de magi şi câţiva păstori,
Acum va cuprinde pământul, întregul norod.

Irod s-a înspăimântat când a aflat,
Că a venit în lume un alt împărat.
Aşa tare atunci s-a temut,
Dînd ordin să omoare orice prunc.

Oricât ai fi, lume, de Irod sau zeu,
N-o să-L omori tu pe Dumnezeu.
El a făcut totul şi pe tine,
Te poate lăsa cu sau fără zile.

Luaţi aminte la toate cuvintele divine,
Ce-au fost şi sunt nocturne sau diurne,
Că ziua şi cu noaptea se vor uni,
Şi cum n-a fost, beznă mare va fi.

         duminică, 5.03.2017, ora 15,55 A. Ciobanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu