Cum au vrut şi ce-au făcut

Am scris, altora le-am spus,

Domnul vede tot de sus,

Şi să nu te crezi deştept,

De cum vede, ştie tot.

De te ascunzi sau fofilezi,

La Semn toate o să le vezi,

Încurcate, descurcate,

Păcate sau bune fapte.

E un film ce-i regizat,

De Tatăl Cel Preaînalt,

Iar actorii suntem noi,

Că în film sunt buni şi răi.

Când dă startul, nu ştiu spune.

Şi lumina atunci stinge.

Începe c-un zgomot gigant,

Cum pe jos şi în înalt,

De se cutremură cerul,

Să vedem, trăim misterul.

Vine ca o vijelie,

Cum n-a fost, nici n-o să fie,

Pe atei să-i încălzească,

Cu căldura Sa cerească,

În inimă şi în minte,

Că nu au vrut să asculte,

Nici de profeţi, nici de Domnul,

Le-a plăcut lenea şi somnul.

Acest film nu ţine mult,

În el ai tot de văzut:

Cum ai umblat, ce ai făcut,

Timpul cum l-ai petrecut,

Cu sau fără de folos,

De ai mers sau nu pe jos,

Faptele bune, rele,

Păcate mari, mărunţele.

Lângă film e catalogul,

În mână îl ţine Domnul.

Te întreabă să-i răspunzi,

Dar nimic nu poţi să minţi.

Filmul este colorat,

Scris în carte negru pe alb;

Aşa că, parafa să pună,

Şi s-aştepţi dacă te strigă.

De eşti scris şi te-a strigat,

În partea dreaptă te-a dat,

Iar de nu, ia-o la fugă.

De nu fugi, El te alungă.

N-ai ce sta printre aleşi,

Că ai alunecat pe preş.

L-a luat vântul şi pe tine,

Şi ai ajuns în a ta lume,

Ce vei rămâne pe veci,

Nu mai poţi întorci sau ieşi.

      24.11.2014, ora 22:32 Anton Ciobanu