Până acum!

Doamne, e greu de înţeles,

Totul este în regres.

Că-i pe apă, pe pământ,

Totul e cu josul în sus.

Tu ai spus şi ai stabilit,

Totul despre acest timp.

Scris profeţii, au spus sfinţii,

Că va fi apa cât munţii,

Şi focul mult se va întinde,

Va ploua mult şi va ninge,

Că va fi îngheţ şi frig,

De crapă, face covrig.

Vântul va bate în rafale,

Nu vei putea sta în picioare.

Va face valuri înalte,

Cum pe uscat şi pe ape.

Dar ce, pân' acum n-au spus?

Bate vântul şi de sus.

Avioanele cum stârcii,

Dispar ca liliecii.

Se ascund, se duc la fund,

Că în apă sau pământ.

Doamne, câte se întâmplă!

Tot aşa şi-n lumea multă.

Boli, incest şi mult avort…

Aşa chiar nu a mai fost.

Cum e timpul, aşa lumea,

Merge şi face aiurea.

Doamne, pământul îl simt,

De atâtea rele gemând.

Mai crapă sau mai răsuflă,

Scutură sau lava aruncă.

Cu mult rău s-a îmbibat,

De rele, hoţie, păcat,

Şi aşa la noi el strigă,

Că nu mai poate să ţină,

De toate ce îl apasă.

Invers o să se întoarcă,

Să fie cu susul în jos,

Toate or reveni la loc.

Se va scutura de toate,

Ca munţii aşa păcate,

Şi de apa aşa murdară,

Schimbe cu alta curată, clară.

Cum cristalul o să fie.

Şi pământul o să se schimbe.

Va fi o purificare,

Vor dispare munţi şi mare,

Căci va fi o altă eră.

Nu vor fi roboţi, nici seră.

Câmpie, linişte flori,

Pentru cei ce-s călători,

Ce încă sunt pe pământ,

Şi ca suflet, şi ca trup,

Ce de Domnul sunt aleşi,

Vor fi ca săltaţi pe preş.

Ce minune! Ce mister!

Cum Enoh, Ilie în cer.

Aşa cum pe ei a răpit,

Va fi acum la sfârşit.

Au trăit în curăţie,

Tot în post cu rugăciune,

Fără alcool, puţin somn,

Că au renunţat la tot,

La ţigări, cafea, confort,

Şi au umblat mult pe jos.

Au dus vestea, dus cuvântul,

Ca vântul i-a purtat Duhul,

Cel al lui Dumnezeu,

Şi pe cald ca şi pe ger.

Au trecut peste foc, ape,

Nu au stat, dus mai departe,

Cu ei toate au cărat.

I-au scuipat, i-au înjurat,

Rude, familie, fraţi,

Îi credeau pe ei drogaţi.

Au plecat, s-au scuturat,

Că şi praful au lăsat,

Să rămână ca dovadă,

Că pe ei Domnul îi poartă,

Prin sate şi prin cetăţi,

Ca să arate la toţi,

Cuvintele inspirate,

Despre timp că e aproape.

Cum prin ei vorbeşte Domnul,

Să ia în seamă tot omul.

Prin profeţi Domnul a vorbit,

Până acum la sfârşit.

Deci, e gata acum timpul,

Urmează lumii sfârşitul.

Cum am spus, o să vă spun,

Toate despre loc şi timp.

Tatăl sunt ce v-am vorbit,

Despre lume, despre timp,

De lăsat şi de răpire,

De pământ şi Noua Lume.

        29.12.2014, ora 21:38, Anton Ciobanu