Aste
zile mult am scris,
Despre
ceată, despre turmă,
Că
Domnul acum adună,
Ca Păstorul acum strângă,
Să
facă numai o turmă.
Chiar
nici ultima oiţă,
El
nu vrea a fi pierdută.
De
asta lupul atacă,
Şi
la stână, şi-n ogradă,
Să
omoare, să dezbine,
Ce-n
lume mai este bine.
E
flămând şi-n agonie,
E
ultima lui bătălie.
E
pe culmea de pe front,
Luptă
pân’ la ultimul glonţ.
Proviziile
îi sunt gata,
Ştie el cum ştie Tata.
Între
ei se cunosc bine,
Răul
pleacă, El rămâne,
Cum
la început a fost,
Un
Stăpân şi peste tot,
Fără
ură, fără vrajbă,
Fără
stres, nici nu aleargă,
Cu
linişte, pace, iubire,
Cum în cer, aşa în lume,
De
pe plaiul de pe urmă,
C-un
Păstor şi cu o turmă,
Hrană
şi apă curată,
Ca
să aibă turma toată.
21.11.2014, ora 23:00 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu