Cum a scris, şi tu la lume

Cine? Nu ştiu, dar îmi spune,

Iar ceva de a mai scrie.

Sunt atent şi îmi doresc,

Ca nimic să nu greşesc,

Că sunt demoni pe pământ,

Şi atacă şi prin scris,

Ca să fie cum ei vor,

Dar eu îţi cer ajutor,

Şi când scriu, şi-n orice clipă.

De la mine să se ducă,

Nu ştiu unde, dar dispară,

Cum din lume şi din ţară.

-Doamne, mulţi aliaţi şi-a făcut,

Ceva de neînchipuit!

A umblat în stânga, dreapta,

Şi şi-a pregătit armata,

Ca să iasă la atac,

Pe ape şi pe uscat,

Prin oraşe şi prin sate;

Pe toţi îi va da la spate.

Cine va deschide gura,

Îl saltă de nu-i vezi urma.

Fie puţini, fie mulţi,

În faţa lui toţi tăcuţi.

Doar cum spune şi cum vrea,

Toţi pe el a aproba.

Ştie doctrine, Scriptura,

De la început cât e lumea.

Nu-i nebun şi nici nu pare,

Dar vrea totul a dispare:

Creştinismul, legi, porunci,

Doar ca el să crezi, să zici.

Nu e singur pe niciunde,

Mulţi de-ai Mei o să-l ajute.

În ce spune şi ce face,

În toate are dreptate...

Ce-s acum la cârma lumii,

Nu-s de acord cu creştinii.

De acum toţi fie la fel,

Să aibă acelaşi crez.

Fie cât de multe păcate,

Ţi le iert, mă ierţi, măi frate.

Confesor, confesional,

Spune el: astea dispar.

În biserici se va ţine,

Concerte, show-uri festive;

Au ecou, au rezonanţă,

La toată lumea să placă,

Cu lumini, cu artificii.

Şi nepoţii, şi bunicii,

Să vadă, să se distreze,

Timpul lor de a-l petrece.

Dă mâncare, băutură,

Ce mai vrei, la îndemână.

Şi bordel, şi cafenea,

Fie cui, cum vrea, plăcea.

Ca să refuzi n-ai să poţi,

Spre el merg aproape toţi.

De nu eşti în pas cu lumea,

Alegi pustiul, pădurea.

Şi acolo de ajungi,

Bine n-ai cum să o duci,

Că-i lipsă, nu-i companie,

De hrană şi veselie.

Şi-aşa mereu căutat,

Ca să nu stai izolat,

Că are aparatură,

Te găseşte după urmă.

Şi dacă îţi faci bârlog,

Te găseşte în orice loc.

Nu ai cum de el ascunde,

În capcane, laţuri prinde.

Dă de toate şi îţi spune,

Semnul lui să-l pui pe frunte.

Sau pe mână, e tot bine,

Dar nu vrea să mai amâne.

E grabă, forfotă mare,

La asemenea lucrare.

Cipul ce-i de implantat,

Nu poate fi observat.

E minuscul, foarte mic,

Nu cu bani, e dăruit.

Aşa că totul e bine,

Asta până ţi-l înfige,

Că după, ca la cinema,

Vei vedea şi vei mânca,

Totul colorat frumos,

Apetisant şi gustos.

Şi aşa urmărind filmul,

Ţi se cam goleşte plinul,

Şi din cap, şi din stomac,

Şi-ai ajuns direct în iad.

-Cum ai scris, aşa rămâne,

Cum îţi spun, dragă copile,

Că tu pleci, scrisul rămâne,

Va citi o altă lume.

A fost lumea şi pământul,

Falsul şi cu Anticristul.

A fost scris de la început,

Cum va fi ultimul timp.

Cuvântul e Dumnezeu,

A fost şi va fi mereu.

Şi acum este prezent,

În Vechi, Noul Testament,

Ca Ioan Botezătorul,

Ce a anunţat poporul,

Că Mesia curând,

Va coborî pe pământ.

A coborât, stat, plecat,

Poporul l-a învăţat,

Să asculte şi ce să facă,

Că se va întoarce îndată.

Ioan în Apocalipsă,

A scris că va fi eclipsă,

Când din nou El va apare,

Într-o lumină aşa mare;

Lumină în formă de cruce,

Ce peste tot va pătrunde:

În vedere, auz, gând,

Şi inima încălzind,

Să se înmoaie, a fi caldă,

Că s-a făcut ca de piatră,

Şi rece de cum e gheaţa,

Şi sângele ca otrava.

Sparge, rupe şi distruge,

Lumina unde pătrunde,

Şi-n locul cel mai ascuns,

Sau cât ar fi de adânc.

Nu-i cum de a trişa, scăpa,

Că totul va lumina.

Nu mai este aşa lumină,

Puternică şi divină.

Umblă la inimă, minte,

Să le facă nou-nouţe,

Să fie ca la început,

Domnului aşa-i plăcut,

Cu înţelegere, cu pace,

De vei merge sau întoarce,

Cu iubire, unitate,

În credinţă şi în fapte.

                          12.12. 2014, ora 18:29

La ora 18:30, invocaţia celor 3 Bucură-te Marie pentru încetarea războiului din Orient şi a conflictului dintre Iran şi Israel ca să nu se transforme în mondial sau nuclear.

Mântuitorul ţi-a vorbit,

Pentru lume, despre timp:

De la Ioan pân’ la tine,

Cum a scris, şi tu la lume.