Aşteptând să ai de scris,
Iată, am ceva de spus!
Sunt Tatăl ce hotărăsc,
Ceva să încep, opresc.
A fost întâi începutul,
Acum, iată că-i sfârşitul.
Copii, uitaţi-vă bine,
La ce se petrece-n lume,
Pe pământ şi în natură,
Că e timpul de pe urmă.
Apocalipsa-i în toi,
Cutremure, foc, război.
v-aţi pregătit ca atare,
Pentru ziua următoare,
De sărbătoare festivă,
Cu căldură şi lumină?
Vă veţi privi ca-n oglindă,
Când la voi o să ajungă.
Veţi vedea tot din trecut,
Bine, rău de aţi făcut.
Veţi trece prin Paradis,
Şi prin iad, focul nestins.
Vă arăt şi vă şi trec,
Prin Paradis şi prin foc,
Ca să înţelegeţi bine:
Vreţi cu răul sau cu Mine?
Tatăl vostru, al tuturor,
Şi a toate Creator,
Strig la voi de atâta timp,
Că aţi ajuns la sfârşit.
A rămas clipa, momentul,
Ca să vedeţi pe cer Semnul,
Să vă lăsaţi în genunchi,
Cu ochii sus să priviţi.
Ca o oglindă o să fie,
Şi lumina va fi vie.
Să înţelegeţi nu-i cum,
Dar o să aflaţi atunci.
„Atunci” poate fi oricând,
Ca voi pregătiţi fiind,
Să-i puteţi a sta în faţă,
Când cu voi o să vorbească.
Căldura nu dogorăşte,
Mulţi vor simţi că-i orbeşte.
Copii, lumina-i de la Mine,
Şi nu face rău la lume.
Peste tot vreau să pătrund,
Şi în suflet, şi în trup,
În apă şi în pământ,
Şi-n locul cel mai ascuns,
Să scot tot la suprafaţă,
Şi din pământ, şi din apă.
Fiţi pregătiţi şi atenţi,
Ce v-am spus o să vedeţi.
Nu vă spun luna, nici ziua,
Fiţi pregătiţi totdeauna,
Cum ar fi ultima dată,
Ziua din a voastră viaţă.
E aproape Semnul, timpul,
Ca să primiţi toţi verdictul,
Să porniţi călătoria,
Pentru toată veşnicia.
Miercuri, 9.05.2018, ora 19:20 A Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu