Acum, Tatăl ce vă spune..., 18.11.2018, Anton Ciobanu

-Hai, așterne pe hârtie,

Ce urmează ca să fie.

A fost apă, a fost foc,

Cutremure din loc în loc,

Pe ici-colo și război,

Epidemie de boli.

De acum urmează plânsul,

Se va legăna pământul.

De la mari cutremure,

Tera o să tremure,

Și de la vulcani giganți,

Vă cobor și vă înalț.

O să fiți ca în covată,

Într-o parte și cealaltă.

De Dumnezeu ați uitat,

Dar exist cu adevărat,

Cel ce sunt și vă vorbesc,

Eu nu mint, nici nu cerșesc.

Din tină te-am făcut om,

Și acum din nou te-ndemn,

Să te întorci și să M-asculți,

Până n-o să fugi desculț,

De unde ai fost plecat,

În drumul grăbit spre iad,

Că n-o să ai timp să te îmbraci,

Nici atunci să te încalți,

Căci va fi mare alarmă,

Peste pământ, peste apă.

Va tuna, va fulgera,

Și va fi iarna cea grea,

Cu un ger aspru, cumplit,

Și va bate un mare vânt,

De sus, jos și lateral;

Veți trăi ca prinși de val.

Atunci vă poate salva,

Credința ce veți avea.

Acum, Tatăl ce vă spune,

Urmează grabnic să fie,

În zilele care vine,

De nu azi, poate fi mâine.

E destul și a trecut

Timpul vouă îngăduit.

Priviți cerul, vedeți Semnul,

De asta vă dau îndemnul,

Să fiți pregătiți mereu,

Să vorbiți cu Fiul Meu.

În lumină și în față,

Veți vorbi de astă dată.

Vor fi secunde, minute,

Momentele vor fi scurte,

Să-i spui: Doamne, Te rog, iartă,

De orice păcate, faptă,

Făcute cu sau neștiință,

Până în această clipă.

Eu sunt Tatăl, El e Fiul,

Și la voi am trimis Duhul,

Să vă spună, să v-arate,

Semnele cât sunt de aproape,

Cât de mari și cât de multe,

Doar cine nu vede, n-aude,

Ca să înțeleagă timpul,

Ce-l trăiți și e sfârșitul,

Nu la lume, doar la timp.

Asta am avut de spus,

Cel ce sunt și voi rămâne,

Celor care vor cu Mine.

Pe toți vă iubesc, vă vreau,

Dar cu forța nu vă iau.

Liber arbitru v-am dat,

De ascultat sau refuzat,

Legi, porunci care sunt sfinte,

De a cădea, merge înainte.

    duminică, 18.11.2018, ora 9:30, Anton Ciobanu