Va fi!

Va fi un azur atât de sublim,

Pe un cer atât de senin!
Va fi linişte pe pământ, pe apă,

Nu va fi vânt, ploaie, nici tornadă,

 

Asta înainte de marea zguduială,

Că toată lumea o să iasă afară,
Să vadă ce se aude,
Asta doar peste câteva zile,

După care, petrecerea începe,

Cu mari tunete şi dese trăsnete.
Pământul, cerul, stelele şi luna,
Vor dispare şi va fi zguduială întruna.

Întunericul, frigul şi vântul,

Vor cuprinde întreg pământul! 
Atunci va fi momentul final,
De a cade sau rămâne pe mal,

Unii de groază, alţii de teamă,

Când cu Domnul s-or trezi în faţă,
Văzând filmul vieţii cu tot ce au făcut,
De a vrea sau nu iertare de cerut,

Că e liber şi poate fiecare,

Să dea sau nu răspuns la întrebare.
Poate hotărî soarta vieţii sale,

Pentru timpul şi lumea următoare.

                                miercuri, 1 iunie 2016, ora 18:21, Anton Ciobanu