Ceasul ce va schimba totul!

Ăsta-i ceasul, se învârte,

Şi că zile nu sunt multe,

Ţie mai din timp ţi-am spus,

Pentru alţii e ascuns.

Te-ai uitat să te convingi,

Şi-ai să vezi c-o să ajungi,

Calculul cum l-ai făcut.

Aşa-i timpul stabilit,

Să fie, să se împlinească,

Toată lumea să-l privească.

E puţin, foarte puţin,

Când ca hoţul o să vin.

Deja ştii, nu spui nimic,

Pân la timpul potrivit.

O să-ţi spun aproape atunci,

Ca tu lumea s-o anunţi.

De cum timpul s-a scurtat,

Mai că nu-i de numărat,

Vă spun zile, vă spun ceasuri,

Când vă veţi trezi în salturi.

Deci e clar, e hotărât,

Nu mai poţi să schimbi nimic.

-Isuse, îţi spun, te-ntreb.

-Îţi răspund: tot rup, dezleg.

Totul va fi alandala,

Cum căruţa şi cu oala.

Hurduc totul şi răstorn,

De frică vă faceţi ghem.

Este trist ce scrii acum,

Dar nu pot să mai amân.

Acum Tatăl îţi vorbeşte,

Că numai El hotărăşte,

De pornit sau de oprit,

Ce-o să trimit pe pământ:

Rafale de vânt cât munţii,

Vă vor tremura şi dinţii;

Nu mai spun, părul pe cap,

Tot vâlvoi şi ridicat.

Pielea pe voi încreţi,

Atunci când voi bubui.

De zgomot voi veţi surzi,

Nici ochii n-or mai privi,

De frică, de groază, teamă,

Că vântul totul doboară.

Ca în sită, ca-n covată,

Vă coboară şi vă saltă,

Într-o parte şi în alta,

Cum se leagănă covata.

Cum sita se scutură, bate,

Pe voi coboare, înalţe.

N-aveţi sprijin, n-aveţi loc,

Ca să vă opriţi din joc.

Va fi horă, va fi sârbă,

Fără să vă ţineţi de mână.

Şi cu strigături mai noi,

Vă încălzesc, vă fac sloi.

Cum pe pâine vă frământ,

În beznă, cutremur, vânt.

Vă învăţ cum să dansaţi,

De Mine să ascultaţi.

Că nu-i mult şi nici nu-i greu,

Să ascultaţi Cuvântul Meu.

De bună voie nu aţi vrut,

Vă dau cum voi aţi cerut.

În timpul de vânzoleală,

Atunci Crucea o să apară.

Din acea bubuitură,

Crucea o să se aprindă,

Şi se va linişti tot,

Cum pe sus, aşa pe jos.

Va-ncepe confesiunea,

În genunchi cu rugăciunea.

Că pe Fiul îl trimit,

Cu voi să stea de vorbit,

15-20 de minute,

Ca pe toţi să vă asculte,

A voastre păcate şi fapte,

C-au fost rele sau curate.

Doar curaj şi pe de rost,

De-i cereţi, El iartă tot.

Acum a sosit timpul,

Să vă hotărâţi verdictul:

Vreţi în cer, în Paradis,

Sau în iad, focul nestins?

Alegeţi! Puteţi acum:

La cel rău sau cu Cel bun.

Răul focul l-a încins,

Cel bun este-n Paradis.

V-a vorbit Sfânta Treime,

Şi profetul nu vă minte.

Ascultaţi prin el ce spune,

Că mai sunt clipe puţine.

De nu ascultaţi de el,

Respingeţi pe cei din cer,

Care pentru voi se roagă,

La lumină să vă scoată,

Ce-i pe veci, pe totdeauna.

Asta hotărâţi acuma.

De 2000 de ani  vorbesc,

Va iubesc, la cer doresc!

  

Sfânta Treime, un tot,

V-a spus vouă prin profet.

      15.12.2014, ora 23,38 Anton Ciobanu