Cei
care încă dormiţi,
Vă
veţi trezi îngroziţi,
Într-o
stare alarmantă,
De
cum aţi fi traşi pe roată.
Nu
o să vedeţi, n-o să înţelegeţi,
Ce
trăiţi şi unde sunteţi.
Din
Inima Mea vă spun:
V-aţi
făcut carne de tun.
Din
iubirea Mea de Tată,
Vă
spun pentru ultima dată.
În
zadar am strigat la voi,
Aţi
fost muţi şi ca de sloi.
Cine
credeţi că vă spune,
Acum
aceste cuvinte?
Sunt
Cel ce sunt şi am fost,
Şi
voi rămâne pe veci.
N-a
fost, nu-i şi nici va fi,
Ca
Mine de a domni,
Peste
tot ce am creat,
Stăpânul
cel Preaînalt.
Sunt
Stăpân pe orice vreme,
Şi
pe tot ce nu se vede.
Scrie,
Antoane, să rămână,
La
lumea care o să vină.
Cea
care acum ascultă,
Va
învinge pe redută,
Cu
ostia, postul, ruga,
Vor
fi cei primind cununa,
Biruinţei
şi a dreptăţii,
Veşnică
a libertăţii,
Sus
în cer sau Paradis,
Că
aşa Eu v-am promis.
joi, 27.04.2017, ora 20,39 A Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu