Dacă
timpul nu ar trece,
Şi
lumea ar înţelege,
Ce
scop şi ce valoare,
Are
pentru fiecare,
Ar
preţui mult mai bine,
Pentru
timpul care vine,
Acest
timp ce-i limitat,
În
care voi aţi intrat.
Trebuia
să fiţi trecuţi,
Şi
să trăiţi Noul Timp.
Din
a Mea îngăduinţă,
Am
lăsat să se mai ducă.
Dacă
întreci cumva ceva,
Cât
trăieşti în viaţa ta,
Ai
să vezi ce ai făcut,
Preţul
fiind mic sau scump.
Căutaţi
ce-i cu valoare,
Pentru
viaţa viitoare,
Căci
cu bagaje şi griji,
Nu
poţi în cer să ajungi.
Nici
nu puneţi mult deoparte,
Căutăţi
de sănătate,
Şi
în suflet, şi în trup,
Fiţi
cumpătaţi, precauţi,
Cum
e vorba ce explică,
“Ce-i
prea mult nu te ajută”.
De
vrei mult, ai să pierzi tot,
Ai
să păţeşti ca Irod,
Sau
cu sărutul ca Iuda,
Când
i-a crăpat şi lui burta.
Fă
cum a hotărât Domnul,
De
asculţi, ai pe veci cerul.
De
nu dai din ce ai primit,
Sigur
ai să ajungi calic.
De
laşi grija să te poarte,
Vei
ajunge în altă parte.
vineri, 12.05.2015, ora 03: 39 Anton
Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu