Că nu-i târziu niciodată

Văd nori negri şi pufoşi,

Ce din cer coboară jos.

Se întunecă pământul,

Cu ei începe sfârşitul.

Tună într-una şi trăsneşte,

De să spui „Doamne, fereşte!”

Din trăsnete ies scântei,

Deci, e vorba de război.

Zgomotul e infernal,

Cum pe uscat şi pe val.

Norii sunt înecăcioşi,

Văd lumea căzând pe jos.

Alarma-i dată demult,

Şi războiul a început,

Ce nu e declarat încă,

Dar pe toţi o să-i surprindă.

Se vor trezi în fum şi groază,

Într-o zi pe la amiază,

Că aşa vorbeşte Domnul,

Când va apăsa butonul.

Va ţinti portavionul,

Şi atunci va suna claxonul,

Că-i gata timpul şi locul,

După cum a scris profetul,

Despre boli şi foamete,

Şi de multe altele.

De cum a scris şi văzut,

Scriu şi eu şi văd acum.

E dezastru, e urgie,

Dar e nimic din ce-o să fie.

Acum e o nimica toată,

Ca-n ocean un strop de apă.

Că se cutremură, arde,

Că sunt conflicte, războaie,

E ca un iz într-un balon,

Care şi acela-i gol.

Mâine se împlinesc ani o sută,

De când Maica noastră Sfântă,

La Fatima pe imaş,

Le-a vorbit la păstoraşi,

Să spună la lumea întreagă,

La credinţă să se-ntoarcă,

De nu va fi jale mare,

Puţini vor avea scăpare.

„Rugaţi-vă” şi acum spune,

Maica din cer către lume.

Câţi aud şi câţi se roagă?

Sunt ani o sută şi e toamnă.

Bate vântul, cade bruma,

Timpul se împlineşte acuma.

De nu azi, mâine, poimâine,

Vom trăi ce ne-a spus, spune.

Vai, lume, ce o să mai plângi!

N-o să ai unde te ascunzi.

Să faci cruce, să te rogi,

Peste tot va fi potop.

Prin acest război imens,

N-o să poţi să mergi, să vezi,

Că în bombe pun otravă,

Multă lume să dispară.

Vor muri atât de mulţi,

Cum n-aţi auzit, văzut.

Vor fi haine, va fi carne,

Peste tot numai mormane.

Despre ce scriu este trist,

Rozariul nu s-a rostit,

Cu acel şirag de boabe,

Ca să scăpăm de războaie,

De al doilea care a trecut,

Şi al treilea ce a început.

Aţi vrut Sodoma, Gomora?

Asta urmează de acuma.

Conturi, iahturi şi palate,

Degeaba le-aţi făcut pe toate.

O mică parte aţi văzut,

Din ce urmează de acum:

Numai apă, numai foc,

Peste tot va fi potop.

Toate se îndreaptă spre voi,

De la al treilea război.

Tot va fi făcut cenuşă,

Apă din ce tot mai multă,

Uragane şi tornade,

Rachete şi avioane,

Ca şi atunci la Ninive,

De eraţi în rugăciune.

Atunci Iona a vorbit,

Acum, Măicuţa de sus.

Pe Iona l-au ascultat,

Maica Sfântă aţi refuzat.

O să primiţi cum aţi vrut,

Şi asta cât de curând.

Trecut ceasul, s-a dus timpul,

Urmează de acum verdictul.

Pe Calvar până pe cruce,

Oare câţi vor a ajunge?

Cine a vorbit la lume?

Maica Sfântă, ea vă spune,

Că nu-i târziu niciodată,

Lumea ca să se întoarcă,

La căinţă, la credinţă,

Până-n ultima secundă,

Că Eu vă rog şi aştept,

Pe toţi ca să vă salvez.

     joi, 12.10.2017, ora 22:56 Anton Ciobanu