Să rămână amintire

-Hai pe scaun lângă masă,

Să-ţi dau o veste frumoasă.

-Deja scriu nerăbdător,

Ascultând vestea din cer.

Cine este? Cine spune,

Acum ca să scriu la lume?

-Este Tatăl PreaÎnalt,

Şi la lume am de dat,

O veste nouă, măreaţă,

Care n-a mai fost aflată.

-Am emoţii şi vibrez,

Dar eu scriu ce Tu-mi dictezi.

-Voi vedeţi atât de multe,

Precum vrute şi nevrute,

Dar urmează să v-arăt,

Ce nu a mai fost pe cer.

Nu s-a mai văzut vreodată,

Ce acum o să se vadă:

Ceva ca un curcubeu,

Vă spune de apogeu,

Cum de Anticrist şi Falsul,

Că au dat palma cu dracul.

Trimit semnul ca să-l vadă,

Precum ei şi lumea întreagă.

Vor merge ca să se convingă,

Nu vor putea să-l atingă,

Miracol, ce n-au habar,

Asta la Garabandal.

De înţeles va fi greu,

Ce le arăt şi ce pot Eu.

Vor fi minuni, vor fi semne,

Nu vor putea să le observe,

Că pactul ce l-au făcut,

Cu dracul neîntrecut,

Le-a sucit mintea, privirea,

Nu vadă ce vede lumea.

Această veste frumoasă,

Va fi într-o dimineaţă.

Acolo va sta, va rămâne,

Şi în următoarea lume,

Cum a rămas Marea Moartă,

Sodoma de altădată,

Asta ca semn şi dovadă,

Că lumea a fost murdară,

Cum în suflet şi în trup.

Orice prag aţi întrecut.

Nici când Noe, Moise, Iona,

Nu a fost ce e acuma.

Bucuraţi-vă cu toţii,

De ce o să vă vadă ochii.

Cum acolo, în lumea întreagă,

Vor putea ca să o vadă.

Print tv sau internet,

Va ajunge în orice colt,

De pe al vostru pământ,

Să vedeţi ce n-aţi văzut.

Tatăl asta v-a promis,

Şi Eu mă ţin de cuvânt,

Să rămână amintire,

Din asta în Noua Lume.

Alte semne n-or mai fi,

 În Lumea Nouă ce va fi,

Nici proroci şi nici profeţi,

Să aibă cum voi aveţi.

Vor fi Tatăl, Fiul, Duhul,

Treimea întreg cuvântul,

Cu acei moştenitori,

În Paradis şi în cer.

     vineri, 20.10.2017, ora 19:02 Anton Ciobanu