Trezeşte-te, preoţime!

Cel ce-i pe tronul lui Petru,

Răstignitu-i la el lemnul.

Poartă un băţ la dus, întors,

El nu ştie de Cristos,

 

Cel şi-a dat viaţa, a murit,

Pentru popor a fi sfânt.

Uitaţi-vă ce el face:

Se plimbă încolo, încoace,

Gura-i umblă tot fleanca,

A uitat să închidă poarta,

Răului ce avansează,

Ce la Roma se întronează.

Papa care-i onorific,

E vorba de Benedict,

Ascultaţi ce el vă spune,

Până din Roma va fuge,

Că vor de a-l omorî,

La Roma a nu mai fi.

Ce s-a spus la Fatima,

A ajuns timpul acuma.

Zilele sunt numărate,

Va fugi cât mai departe,

Ca să-l apăr, să-l salvez,

Prin el să binecuvântez,

Pe preoţi, pe consacraţi,

Şi o parte din prelaţi,

Care nu s-au dat deoparte,

Şi nu s-au pierdut în noapte.

Trezeşte-te, preoţime,

Nu lăsa răul de a prinde!

Dă cu aghiazmă, fă cruce,

Răul din lume a duce.

Veţi plăti scump şi îndesat,

De Mine nu ascultaţi.

Pierdeţi harul, pierdeţi cerul,

Câştigaţi pe veci infernul.

Tatăl Dumnezeu îţi spune,
Pentru preoţi, roagă-te, lume,
Se trezească, să vă arate,
Calea bună mai departe.

   luni, 30.10.2017, ora 13:01 Anton Ciobanu