Alegeţi de pe acum

 "Să mai stăm de vorbă un pic”,

Aşa Domnul mi-a şoptit.

Ca de fiecare dată,

Creionul, hârtia în faţă.

Scaunul este solid,

Şi am început de scris.

-Sunt copilul Tău cel mic,

Şi aştept şoapte de scris,

Cum scriu şi alţii prin lume.

-Scrie şi tu, dragă copile,

Că i-am anunţat pe toţi,

Despre Semn: coboară jos.

-Am emoţii şi Îţi spun:

O să vină de Crăciun?

-Păi vorbesc şi tot vă spun,

De câţiva ani, de Crăciun.

V-aţi pregătit cu de toate,

Pe Mine M-aţi dat deoparte.

Doar mâncare, băutură,

Cumpăraţi peste măsură.

Faceţi aşa şi cu Mine!

Întreceţi în rugăciune,

Şi-n spovadă, şi în fapte.

V-am spus, Semnul e aproape.

Nu mâncare, nu băut,

Să luaţi atât de mult.

Nu puteţi să consumaţi,

Cât de multe cumpăraţi.

Vă întreceţi în mâncare,

Dar sunt care mor de foame.

Încă la voi este bine,

Dar nu ştiu cât va mai ţine.

Ascultaţi ce spune Duhul,

Că vă cumpăraţi sfârşitul,

Cu atâta lăfăială,

Mândrie şi fandoseală.

Măi copii, vă plâng de milă,

Astea toate se adună.

Sunt scrise în cartea vieţii,

Rodul zilei şi al nopţii.

Din cât scrie în Scriptură,

N-aţi citit nici o fărâmă,

Că doar molie, rugină,

O să aveţi atunci la urmă.

Când Tatăl cartea deschide,

Şi pe toţi o să vă strige,

Dacă pe El aţi ascultat,

Poruncile aţi respectat.

Nu cu trenul, nu maşina,

Care să umple duzina,

Cu avere şi cu bani.

Pentru Domnul toţi egali.

Cât de rău o să vă pară,

Timpul nu se mai întoarnă.

El merge tot înainte,

După Domnul ce-i în frunte.

Totul ce aveţi acum,

O să rămână pe drum,

Că n-o să puteţi căra,

V-aţi făcut povara grea.

Atunci când Eu v-am dat,

Am cântărit, măsurat;

Nici mai grea şi nici mai lungă,

Omul crucea să şi-o ducă.

Iată ce aţi făcut cu Mine:

Pe cruce m-aţi prins în cuie.

Mai puneţi, mai apăsaţi,

Voi nu ştiţi să măsuraţi.

Sunteţi lacomi şi avari,

Nu vreţi să fiţi solidari.

Eu vă sunt vouă exemplu,

Trupul vostru Îmi e templu.

Să-l respectaţi, să-l iubiţi,

Însă voi mai mult huliţi,

Cum în stânga şi în dreapta,

Pe Duhul, pe Fiul, pe Tata.

Măi copii, vine furtuna,

Să vă rupă legătura,

Cea cu care v-a încins,

Urâtul care v-a prins,

Cum în laţuri şi capcane.

Domnul poate să vă scape.

În genunchi, fruntea plecată:

“Te rog, Doamne, de mă iartă!”

-Doamne, e cam complicat.,

Starea s-a cam agravat,

Cum la pământ şi la lume.

“E hotărât!”, Tatăl spune.

Să vii şi să ne scoţi,

De la masoni, de la hoţi.

Deja şi-au făcut şi centre,

De a şti şi tot a vede.

De te plimbi sau de mănânci,

El te vede und’ te duci,

De cumperi sau de vorbeşti,

Şi cu cine te întâlneşti.

Şi de ceva pui la cale,

Împotriva voii sale,

Te bifează virtual,

Vei fi scos la interval.

Doar un pic, puţin mai este,

Veţi auzi la ferestre,

Despre bine şi de toate,

Cineva de a împarte;

La săraci, la nevoiaşi,

Dar nu la enoriaşi,

Căci lor le dă Domnul,

Că se laudă cu pomul.

În pustiu atunci vor fuge,

Sau în păduri s-or ascunde.

Ce prigoană şi ce ură,

Pe creştini o să-i ajungă!

Că va fi timpul şi semnul,

Ca să-l primească tot omul,

Ori în mână, ori în frunte,

Însemnându-i ca pe vite.

Aşa cum e o cireadă,

Toţi să fie la grămadă,

Ca să vadă, să asculte,

Că sunt şi bune, şi multe,

Minuni ce el le va face,

Că-l are pe “vino-ncoace”.

Te lămureşte, convinge,

Până când ca el vei zice.

Are tupeu, e versat,

Şi super emancipat.

Ce cuvinte delicioase!

Care spune toate-s farse,

Până cazi, până te prinde,

Cipul pentru a-l împinge,

Şi eşti gata sechestrat,

Ai ştampilă pentru iad.

Stai în pădure, pustiu,

Că grija Eu am să v-o ţiu,

Cu mâncare şi cu apă,

Că aveţi un singur Tată,

Ce e-n cer şi peste tot,

Şi-n întregul univers.

Ce v-am spus, să ascultaţi,

Pe Mine să Mă urmaţi,

Zi şi noapte, în orice clipă,

Că Eu nu vă duc de râpă,

Ci pe calea cu lumină,

Şi vă iau pe toţi de mână,

Să vă duc în Paradis,

Că Eu asta v-am promis.

Voi de vreţi, Eu vă aştept,

Să văd ce răspuns primesc.

Repet: gândiţi-vă bine,

Zile au rămas puţine.

Să alegeţi de pe acum,

Pe ce cale, pe ce drum.

Sunt cu voi şi vă însoţesc,

Şi ce spun, Eu nu greşesc.

Cum v-am creat, aşa vreau,

Împreună cu voi să stau,

Pentru veşnicia toată,

Fără gard şi fără poartă,

În linişte şi libertate,

Iubire şi unitate.

Unu în toţi

Şi toţi în unu,

Cum copiii

Şi Stăpânul.

     19.12.2014, ora 22:26 Anton Ciobanu