Timpu-i preţios şi scurt

Această lume care,

E în prag de sărbătoare,

Pregătindu-se de Crăciun,

Aleargă până în ajun,

Să mai caute, să ia,

Pe masă de a avea,

Totul proaspăt, totul bun,

Odată-n an e Crăciun!

Poate o blană, o căciulă…

Sau poate mănuşi în mână…

Şi de purtat în picioare,

Că la iarnă va fi frig mare.

De la ANM ne spun,

Tatăl ne-a spus mai demult,

S-aveţi pături, s-aveţi haine,

De lână şi cât mai groase.

Astă vară aţi văzut,

Căldura ce a ars de mult.

La fel, şi gerul ce vine,

Multe la pământ va pune.

Fie om, fie copac,

Fie izvor, fie lac,

Va îngheţa, va crăpa,

Piatra se va despica.

Şi acele lungi conducte,

Pe care gazul se duce,

Nici ele n-or rezista,

Vor crăpa, vor exploda.

Şi înalta tensiune,

Stâlpi, cabluri la pământ pune.

Apa o să vă lipsească,

Că şi ea va fi îngheţată.

Va fi ca la Polul Nord,

Aproape mai peste tot.

Pregătiţi-vă din timp,

Ca să rezistaţi la frig.

Peste frig, mânie vine,

Peste pămât, peste lume.

Nu vă sperii, doar vă spun,

N-a mai fost cum va fi frig.

Cei ce vor rămâne afară,

Vor fi ca făcuţi din ceară,

Ca statui, ca manechine,

Peste voi aşa frig vine.

V-am mai spus, nu ca acum,

De un asemenea frig.

Polul Nord acum dezgheaţă,

Şi gheţarii cad în apă.

Tot acel volum de apă,

Se întinde ca suprafaţă,

Peste pământ pân’ pe munţi,

V-am mai spus, din nou anunţ.

Prin Duhul Tatăl vorbeşte,

Lui Anton acum şopteşte,

De cum nu-i băgat în seamă,

Lumea nevrând să înţeleagă.

Precum Noe atunci cu arca,

Potop va veni cu apa,

Şi ca în pustiu lui Moise,

Să asculte ale lui vorbe,

Şi ca pe Iona trimis,

La Ninive vestea dus,

Şi ca pe Lot la Sodoma,

Lumea să asculte vorba.

Cum prin ei în acel timp,

Prin Anton acum transmit:

De eşti preot, de nu eşti,

Cuvintele sunt cereşti.

Nu pe el îl ascutaţi,

Pe Mine Mă respectaţi,

Că ascultând şi înţelege,

Veţi putea uşor a trece.

Ca Ioan Botezătorul,

Anunţând de Mântuitorul,

Că vine cât de curând,

Cum el şi voi aşteptând.

De aţi şti voi cum noapte de noapte,

Anton se roagă, nu doarme…

Când miezul nopţii se face,

Atunci începe să roage,

Şi se roagă până în zori.

Câţi se roagă aşa din voi?

Vă miraţi când Eu vorbesc,

Şi vă spun că îl răpesc,

De pe pământ sus în cer?

N-aţi crezut ce v-a spus el.

Am să vă dau şi prilejul,

Să vedeţi cum îl ia cerul.

Cum pe Enoh şi Ilie,

Prin noua tehnologie,

Prin tv sau internet,

Unii  vor vedea direct;

Cei care vor fi atunci,

La liturghie la prânz,

Că şi pofta de mâncare,

Vestea la mulţi o să taie.

Vor fi trişti, unii vor plânge,

Când vor vedea, vor aude.

Copii, vine această clipă,

Într-o zi de duminică.

Staţi în rugă cât mai mult,

Şi la biserică deajuns,

Cei ce sunteţi din Suceava,

Că nu vă vorbesc degeaba.

Va fi ceva glorios,

Când Anton pleacă de jos.

El ce scrie nu vă minte,

Sunt ale Tatălui cuvinte.

A scris mult şi a vorbit,

Dar puţini au auzit.

Mulţi urmează audă, vadă,

Şi ce-a scris el ca să creadă.

Vedeţi lumea, vedeţi timpul,

În toate trăiţi sfârşitul.

La fel, Semnul pregătit,

Pe pământ ca să-l trimit,

Ca lumea să vadă, creadă,

În crucea mare şi albă,

Cu căldură şi lumină,

Isus în ea o să vină,

Cum nu a fost niciodată,

Unică şi mare şansă.

Acest om, acest nimic,

Să ceară iertare atunci,

Pentru toate, pentru toţi.

El ne iartă atunci pe loc,

Fie crimă sau incest,

Idolatrie, avort…

Celor ce nu ştiu, le spun,

Nu iert cel la Duhul Sfânt;

Adus ofensă, păcat,

Nu poate fi dezlegat.

De casă staţi cât mai aproape,

Că Semnul poate apare.

Eu cerul pot să-l deschid,

Semnul la voi să-l trimit;

Nici nu umblaţi în zadar,

Rugaţi cu sfântul rozar,

Să vă găsească rugând,

Semnul când la voi trimit.

Rugaţi-vă, deschid cerul,

Veţi trăi şi voi misterul,

Cum lui Anton am deschis,

Ruga să ajungă sus.

Tot timpul cât s-a rugat,

Cerul deschis l-am lăsat.

Dacă vă rugaţi ca el,

Vă aşteaptă sus în cer.

Timpu-i preţios şi scurt,

V-a spus vouă Tatăl Sfânt.

       duminică, 10.12.2017, ora 11:36 Anton Ciobanu