Este timpul ca să vadă

Anton are misiunea,

De a anunţa toată lumea,

Ca Ioan Botezătorul,

Că vine Mântuitorul.

Ioan în pustiu a strigat,

Anton în lung şi-n lat,

Prin tv sau internet,

Auzind, vâzând direct.

După ce mesajul primeşte,

De la Duhul ce-i şopteşte,

La ucenici el transmite,

Să se răspândească-n lume.

Vorba-i acum despre asta:

Că a trecut perioada,

Care peste ani două mii,

Cerul strigând la copii,

Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt,

Şi Maria coborând,

În multe locuri din lume,

Cerând post şi rugăciune.

Plânge ea, plânge şi Fiul,

Este întristat şi Duhul,

Că lumea ca şi atunci,

Este fără crezământ.

Sunt ca Toma aproape toţi,

“Cum să crezi dacă nu vezi?”

Este timpul ca să vadă,

Crucea înaltă şi albă.

-Antoane, strigă la lume,

La fel şi la preoţime,

Care au uitat de votul,

Ce l-au dat faţă de Domnul.

Mulţi au fost şi încă sunt,

Ce de ei tu eşti respins.

Le-am dat semne, le-am vorbit,

Că timpul e la sfârşit,

Prin profeţi, Sfânta Scriptură,

Că e timpul de pe urmă.

Cum Isus din Nazaret,

Ai ieşit tu din Horgeşti,

Acum ca El să vorbeşti,

Atunci ca El acum tu eşti.

La profeţi dintotdeauna,

Au vrut să le închidă gura.

Asta n-or putea să facă,

Chiar de mor, or să vorbească.

Le-am dat arme şi curaj,

Ca să strige le-am dat glas,

Peste tot ca să răsune,

Să audă întreaga lume,

Şi aproape, şi departe,

Prin mijloacele voastre toate,

Ce le aveţi la îndemână,

Lumea să vadă, audă.

Venit ceasul bată gongul,

Anunţând că vine Domnul.

Omule, ce mai aştepţi?

Prin toate te informez,

Prin profeţi, semne, minuni,

Că trăieşti ultimul timp.

Pe când Noe este apă,

Când Moise este otravă,

Şi ca Lot foc să anunţe,

Ca Iona strigând la Ninive.

În orice ţară am profeţi,

Să-i auziţi, să-i vedeţi.

Anton e mai hărăzit,

Cât la toţi lui i-am vorbit.

De lepră ei nu-s bolnavi,

Dar în credinţă sunt tari.

Le-am dat îngeri să-i păzească,

De toate să-i ocrotească;

De prieteni, rude, duşmani,

Şi de-ai lor, a celor dragi,

Că din lipsă de credinţă,

Au vrut să-i scoată, alungă,

Cum din loco şi din casă.

Unora le-a pus otravă,

Că în apă sau mâncare,

Cu farmece, vrăji de la babe.

Să-i doboare, n-or să poată,

Niciunde şi niciodată.

Tatăl sunt şi astea toate,

Vi le-am spus la miez de noapte.

Anton aici cu mesajul opreşte,

Că rugăciunea începe,.

O să vă mai spun, anunţ,

Poate mâine pe la prânz.

Deschide, lume, urechea,

De la el ascultă vestea,

Ce prin Duhul v-a transmis,

De la Tatăl şi Isus.

      marţi, 12.12.2017, ora 23:56 Anton Ciobanu