luni, 18 decembrie 2017

Dacă vreţi

Când un vuiet se aude,
Să ştiţi că Semnul atunci vine,
C-o viteză şi un zgomot,
Parcă tot ar fi în clocot.

Ochii se vor speria,
Graiul vi se va bloca,
Însă urechile surde,
Ele atunci vor aude.

Ce veţi vedea, auzi,
Inima se va opri,
Picioarele o să se înmoaie,
Trupul o să se-nconvoaie.

Singuri veţi cădea-n genunchi,
Mulţi se vor afla pe brânci.
Va fi un moment glorios,
Tot la fel de luminos.

Aşa va veni lumina,
Ce o va vesti furtuna.
Cu ce zgomot, cu ce groază,
Pe la timpul de amiază,

Cu mintea limpede, clară,
Şi lumea de a fi trează.
Aşa Semn, aşa Minune,
Îl vede întreaga lume.

Toate se vor linişti,
Din Semn Domnul va vorbi.
Va sta de vorbă cu toţi,
Cu cerşetori, mafioţi.

La masoni şi la elită,
Le va face o surpriză,
De toate a se lăsa,
Când filmul îl vor vedea.

Domnul vine pregătit,
Toate le are pe stick,
De văzut, de auzit,
În viaţă ce aţi făcut.

Totul este colorat,
Ca la cinematograf,
Tot real şi natural,
Cu păcate mici şi mari;

Faptele mari sau mărunte,
Toate atunci vor fi văzute.
Pe unde aţi umblat, ce aţi făcut,
Veţi vedea într-un minut.

Totul va fi scos la iveală,
Şi din zi cât şi din seară.
Prin întuneric ce aţi făcut,
Şi atunci totul am văzut,

Că sunt Atotvăzător,
Şi Atoateştiutor,
Cum Atoatecreator,
Aşa şi Mântuitor.

Vin la voi cum n-am mai fost,
În lumină, glorios.
O să vă spun, să întreb,
Să cereţi de vreţi, vă iert.

Hotărârea e a voastră,
Sus în cer sau jos în groapă.
Pe nimeni Eu nu forţez,
Dar să ştiţi că vă iubesc.

Iubirea-i fără hotar,
Vreau să vă scap de la iad.
Eu vă rog şi vă întreb,
Cum v-am spus, nu vă forţez,

Atunci să vă hotărâţi,
Unde vreţi a fi răpiţi:
Cu cel rău sau vreţi cu Mine,
Ce va fi pe veşnicie.

Cât ar fi de mari păcate,
De cereţi, vi le iert pe toate,
Atât faptele împotrivă,
Vorbite de a voastră gură,

Că v-am spus de la-nceput,
Prin profeţi care au scris,
Că în timpul cel din urmă,
Va fi un Semn de lumină.

Ăsta-i timpul anunţat,
În care acum vă aflaţi.
A rămas clipa, momentul,
Ca voi să vedeţi şi Semnul.

Negreşit el va veni.
De poate va zăbovi,
Voi mai pregătiţi să fiţi,
În veghe cu luminiţi,

Candele sau lumânări,
Să nu umblaţi pe cărări;
Nu atunci să căutaţi,
Când vine, să-l aşteptaţi,

Că a spus, ca hoţul vine,
Cei l-aşteaptă cu El intre,,
Pe poarta care o închide,
După ce El o să intre.

Pune lacăt, cheia învârte,
Nimeni nu poată să intre,
Doar cei care au intrat,
Ce sunt dincolo de gard.

Au pe Domnul ca Păstor,
Cei au vegheat fără somn.
S-au rugat şi au postit,
Pentru El de întâlnit.

Vor rămâne împreună,
Numai un Păstor şi o turmă.
După Semn veţi mai afla,
Ce mai aveţi a vedea,

Multe semne, mari minuni,
Că vor fi poate ani, luni,
Până Mă întorc pe nori,
Să judec al Meu popor.

Atunci separ oile de capre,
Dar să ştiţi că e aproape,
Cum Semnul şi Judecata,
Cum alt pământ, lume alta,

Ce va fi pură, curată,
Ca la început creată.
Dacă vreţi puteţi ajunge,
Pe pământ cu Noua Lume.

   30.12.2014, ora 16:23 Anton Ciobanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu