Când
un vuiet se aude,
C-o
viteză şi un zgomot,
Parcă
tot ar fi în clocot.
Ochii
se vor speria,
Graiul
vi se va bloca,
Însă
urechile surde,
Ele
atunci vor aude.
Ce
veţi vedea, auzi,
Inima
se va opri,
Picioarele
o să se înmoaie,
Trupul
o să se-nconvoaie.
Singuri
veţi cădea-n genunchi,
Mulţi
se vor afla pe brânci.
Va
fi un moment glorios,
Tot
la fel de luminos.
Aşa
va veni lumina,
Ce
o va vesti furtuna.
Cu
ce zgomot, cu ce groază,
Pe
la timpul de amiază,
Cu
mintea limpede, clară,
Şi
lumea de a fi trează.
Aşa
Semn, aşa Minune,
Îl
vede întreaga lume.
Toate
se vor linişti,
Din
Semn Domnul va vorbi.
Va
sta de vorbă cu toţi,
Cu
cerşetori, mafioţi.
La
masoni şi la elită,
Le
va face o surpriză,
De
toate a se lăsa,
Când
filmul îl vor vedea.
Domnul
vine pregătit,
Toate
le are pe stick,
De
văzut, de auzit,
În
viaţă ce aţi făcut.
Totul
este colorat,
Ca
la cinematograf,
Tot
real şi natural,
Cu
păcate mici şi mari;
Faptele
mari sau mărunte,
Toate
atunci vor fi văzute.
Pe
unde aţi umblat, ce aţi făcut,
Veţi
vedea într-un minut.
Totul
va fi scos la iveală,
Şi
din zi cât şi din seară.
Prin
întuneric ce aţi făcut,
Şi
atunci totul am văzut,
Că
sunt Atotvăzător,
Şi
Atoateştiutor,
Cum
Atoatecreator,
Aşa
şi Mântuitor.
Vin
la voi cum n-am mai fost,
În
lumină, glorios.
O
să vă spun, să întreb,
Să
cereţi de vreţi, vă iert.
Hotărârea
e a voastră,
Sus
în cer sau jos în groapă.
Pe
nimeni Eu nu forţez,
Dar
să ştiţi că vă iubesc.
Iubirea-i
fără hotar,
Vreau
să vă scap de la iad.
Eu
vă rog şi vă întreb,
Cum
v-am spus, nu vă forţez,
Atunci
să vă hotărâţi,
Unde
vreţi a fi răpiţi:
Cu
cel rău sau vreţi cu Mine,
Ce
va fi pe veşnicie.
Cât
ar fi de mari păcate,
De
cereţi, vi le iert pe toate,
Atât
faptele împotrivă,
Vorbite
de a voastră gură,
Că
v-am spus de la-nceput,
Prin
profeţi care au scris,
Că
în timpul cel din urmă,
Va
fi un Semn de lumină.
Ăsta-i
timpul anunţat,
În
care acum vă aflaţi.
A
rămas clipa, momentul,
Ca
voi să vedeţi şi Semnul.
Negreşit
el va veni.
De
poate va zăbovi,
Voi
mai pregătiţi să fiţi,
În
veghe cu luminiţi,
Candele
sau lumânări,
Să
nu umblaţi pe cărări;
Nu
atunci să căutaţi,
Când
vine, să-l aşteptaţi,
Că
a spus, ca hoţul vine,
Cei
l-aşteaptă cu El intre,,
Pe
poarta care o închide,
După
ce El o să intre.
Pune
lacăt, cheia învârte,
Nimeni
nu poată să intre,
Doar
cei care au intrat,
Ce
sunt dincolo de gard.
Au
pe Domnul ca Păstor,
Cei
au vegheat fără somn.
S-au
rugat şi au postit,
Pentru
El de întâlnit.
Vor
rămâne împreună,
Numai
un Păstor şi o turmă.
După
Semn veţi mai afla,
Ce
mai aveţi a vedea,
Multe
semne, mari minuni,
Că
vor fi poate ani, luni,
Până
Mă întorc pe nori,
Să
judec al Meu popor.
Atunci
separ oile de capre,
Dar
să ştiţi că e aproape,
Cum
Semnul şi Judecata,
Cum
alt pământ, lume alta,
Ce
va fi pură, curată,
Ca
la început creată.
Dacă
vreţi puteţi ajunge,
Pe
pământ cu Noua Lume.
30.12.2014, ora 16:23 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu