Pe
scaun m-am aşezat,
Pe
Domnul de ascultat,
Că
vrea ceva să ne spună,
O
veste de-i rea sau bună.
-Tată
Dumnezeule,
Atotcreatorule,
Sunt
pregătit, Te ascult,
Şi
am început de scris.
Spune,
Tată, de cum vrei,
Vestea
copiilor Tăi,
Că
aşteaptă de la Tine,
Semnul
la noi a trimite.
În
schimbare-i aproape totul,
Că
arde, nu îngroapă mortul.
Cenuşa
o aruncă,
Sau
o pune într-o pungă.
Ce
ai făcut pe creatură,
Omul
arde sau aruncă.
Tu
ai spus să ne iubim,
Şi
în pace să trăim,
Nu
goană după avere,
Ochii,
gustul la plăcere.
Tată,
tot ce ai făcut,
Omului
nu-i e plăcut,
Aşa
precum Lucifer,
Că
e mai priceput el.
Acest
om, acest nimic,
Se
umflă în pene, buric.
Ne
mai laşi? Cât mai aştepţi?
Peste
tot criminali, hoţi,
Fură
mult, la fel omoară.
Semnul
la noi îl coboară!
Te
rugăm, ascultă-ne,
Şi
că îl trimiţi, spune-ne.
Sunt
ce zac şi sunt ce mor,
Şi
n-au nici un ajutor.
Sunt
ce suferă, ce plâng,
Parcă
n-ar fi pe pământ.
Doamne,
s-a încurcat totul,
Cum
incestul şi avortul.
Doamne,
a mai fost vreodată,
Ca
acum în lumea toată?
Atâta
ură, ranchiună…
Divorţează,
iar cunună…
Îşi
fac vile sau palate,
Ce
ard sau îs duse de ape.
Au
moşii de la străbuni,
Şi-s
mai răi ca nişte huni.
De
cât au nu-s mulţumiţi,
Mai
omoară din părinţi.
Peste
tot e alandala,
Şi
cu vrăji, cu oala, poala.
Doamne,
nu ai frâu-n mână?
Cui
ai dat ca să îl ţină?
Caii
fug, au strecheiat,
Şi
căruţa răsturnat.
Ai
lăsat, frâul s-a rupt,
Iată,
Doamne, ce-au făcut!
Au
schimbat şi au distrus,
Mai
tot ce era de sus,
De
la Tine, sus din cer.
I-ai
lăsat de capul lor.
După
unul s-au dus toţi,
Mai
toţi leneşi, mafioţi,
Şi
la noi ce sunt la cârmă,
Spun
despre ţara română.
Doamne,
cât au mai furat…
A
rămas totul curat,
Că
nici iarbă nu mai creşte,
Totu-i
o privelişte…
Sunt
mulţi ce caută, strigă,
De
a găsi un loc de muncă.
Mafia
ce s-a împânzit,
Toată
ţara a vândut,
Că
au pus paznici la hoţi.
A
răbda, cât, Doamne, poţi?
Tu
nu vrei sau doar ne laşi,
Să
îi schimbi pe cârcotaşi?
Doamne,
am ajuns pe mal,
E
abrupt acest aval,
Şi
la fel, periculos.
Te
rugăm ca să ne scoţi,
De
la hoţi, de la masoni,
Ne
vor omorî prin somn.
Schimbă,
Doamne, fă ceva,
Că
puterea e a Ta.
Intervin-o
dacă vrei,
Toţi
suntem copiii Tăi.
-Iată
despre ce e vorba:
Aţi
stricat legea şi norma,
Ce
au fost uşoare şi bune,
Însă
pentru întreaga lume,
Nu
pentru unul sau altul.
Cum
bogatul şi săracul,
Să
asculte şi să facă,
După
legea Mea lăsată.
Iată
unde s-a ajuns…
Şi
cât s-au urcat de sus:
Prin
univers a umbla,
Pe
Mine a căuta.
Iar
vă spun şi am mai spus:
De
nimeni nu stau ascuns.
Sunt
în voi, în fiecare,
Fie
mic sau fie mare.
Eu
sunt Duh, voi Mie templu,
V-am
creat, vă port respectul,
Dar
nu uitaţi ce vă spun,
De
voi sunt crezut nebun.
Mai
pot fi ca bumerangul,
Sau
atunci când arunci banul,
Să
se-ntorcă sau să vezi,
De
ai câştigat sau pierzi.
Eu
doar spun şi nici nu joc,
Nici
un sport, nici la noroc.
V-am
creat, v-am dat de toate,
Altceva
vouă vă place;
Doar
distracţie şi jocuri,
Aţi
făcut lumea talciocuri,
De
vândut, de cumpărat,
Toul
pentru câştigat.
Cât
mai vreţi? Cât căutaţi
Numai
ca să înşelaţi?
Am
să vă opresc deodată,
Tot
pe drum, nu în ogradă,
Să
rămâneţi căutând,
Pe
al vostru greşit drum,
Nu
ca acum grăbiţi,
Iubindu-vă
şi uniţi;
Nu
aiurea, nu răzleţi,
Parcă
aţi căuta bureţi
Doar
cu toţii împreună,
Cum
la muncă şi odihnă,
Mai
ales în rugăciune,
Ce
va fi în Noua Lume.
Acum
v-am spus o frântură,
De
cum vom fi împreună.
Vă
aştept, însă nu mult,
Că
Semnul întâi trimit.
Va
coborî şi Maria,
După
ce vedeţi Minunea,
Lumina
mult aşteptată,
Şi
o generală spovadă,
Să
alegeţi cum vă place,
Pe
ce cale, în ce parte.
Tatăl
sunt ce v-am vorbit,
E
ultimatum ca timp,
Pe
care acum l-am dat,
Că
el merge retrograd,
Cum
este scris în Scriptură,
De
împlinit pân’ la urmă,
Cu
lumea, Semnul şi timpul,
La
început acum sfârşitul.
22.12.2014, ora 01:11 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu