"Recent am fost invitat să particip şi să vorbesc la o vigilie pentru Creştinii persecutaţi la o biserică din Maryland. Biserica spera sa fie prezenţi în jur de 150 de membri ai congregaţiei. Au venit doar trei.
Era într-adevăr o vreme rea în acea după-amiază... Existau un milion de motive pentru care să nu fii prezent la un astfel de eveniment. Dar a fost trist să vezi băncile goale şi să asculţi caţiva vorbitori ţinând discursuri frumoase şi pline de pasiune într-o biserică goală.
La sfârşit au strâns donaţii pentru o şcoală creştină din Irak. Dar nu era nimeni care să doneze.
Citisem un raport conform căruia persecuţia şi genocidul asupra Creştinilor sunt acum cele mai grave din istorie. Creştinii din Afganistan, Somalia, Sudan, Pakistan, Coreea de Nord, Libia, Irak, Yemen, Iran, Egipt, şi multe alte ţări sunt deseori arestaţi, torturaţi, bătuţi, violaţi şi martirizaţi. Bisericile lor sunt distruse. Casele le sunt arse. Ei trăiesc într-un pericol permanent.
Aproximativ 215 milioane de Creştini se confruntă cu ceea ce se numeşte “persecuţie extremă” pentru credinţa lor – se estimează că în jur de un milion au fost ucişi pentru credinţa lor din 2005. Nu putem şti o cifră exactă.
Aceşti creştini se întâlnesc şi fac slujbele în secret, riscându-şi viaţa pentru asta. În unele ţări din Orientul Mijlociu, creştinii au supravieţuit aproape 2000 de ani. Tradiţia ne spune ca Sfântul Marcu a adus creştinismul în Egipt în secolul I. Astăzi, sămânţa pe care a plantat-o este smulsă din pământ. Două biserici au fost atacate – anul trecut de Florii. 44 de creştini au fost masacraţi; alţi 28 au fost omorâţi în timpul unui pelerinaj la o mănăstire. Atacanţii musulmani le-au dat posibilitatea să recite o profesiune de credinţă islamică. Ei au refuzat şi astfel au fost împuşcaţi în cap. Acest tip de evenimente este frecvent în Egipt şi în alte naţiuni din lume.
Dar ne pasă nouă oare? Nouă ne pasă mai mult de scandalurile sexuale de la Hollywood, de ce a mai spus Trump pe tweeter ... De ce?
Am ajuns să cred că dezinteresul nostru izvorăşte nu numai din apatia generală care defineşte societatea occidentală şi biserica ei, ci şi din laşitate morală. Pentru că a conştientiza drama fraţilor şi surorilor noastre este a ne confrunta cu noi înşine. Aceşti creştini preferă să fie împuşcaţi în deşert decât să renunţe la credinţa lor şi asta ne face să vedem cât de demnă de milă, jalnică şi lipsită de substanţă este credinţa noastră. Să vedem pe Creştinii care şi-ar risca viaţa pentru a merge la biserică şi a predica Evanghelia, înseamnă a ne întreba de ce noi nu vrem să facem aceste lucruri, deşi suntem perfect liberi şi capabili de asta. Nu ne putem confrunta cu aceste adevăruri despre noi înşine, prin urmare nu vrem să privim la adevărul persecuţiei Creştine.
Bisericile din Orientul Mijlociu au fost asaltate violent, dar cu toate acestea duşmanii lui Cristos nu le-au învins. Ei au făcut ca membrii Bisericilor să scadă în număr, dar Biserica este puternică şi a rezistat acolo unde se află.
La noi situaţia este exact opusă. Ne-am supus forţelor întunericului. Ne-am plecat genunchiul în faţa satanei şi duşmanii credinţei nu au trebuit să tragă niciun foc de armă pentru a ne face să ne predăm. Satana nu ne bate cu băţul; ne ademeneşte, ne adoarme, ne distrage atenţia, ne ispiteşte. Nu e nevoie să ne ucidă, nu prezentăm niciun pericol pentru el. Creştinul din Afganistan da, el este o ameninţare. El trebuie distrus. Dar un Creştin leneş, moale şi confuz din Occident? Nu are rost să fie persecutat. Nu este demn de asta. Doar să îi dăm un televizor şi internet şi se va condamna singur.
Legiunile satanei din America – şi aici includem şi agenţii săi din Biserică, pentru că sunt mulţi – şi-au dat seama care este secretul. Nu le puneţi un pistol la tâmplă şi le spuneţi să nu mai fie Creştini. Daţi-le altceva de făcut.Orice ar fi, să nu îi faceţi să se teamă, pentru ca astfel, le treziţi curajul şi atunci planul vostru este în pericol.
Adevărat este că dacă persecuţia produce un număr de Creştini curajoşi şi înflăcăraţi, atunci trebuie să fiţi siguri că îi executaţi pe toţi. Dacă lăsaţi chiar şi unul în viaţă, sunteţi pierduţi. Un astfel de Creştin – unul care nu poate fi intimidat să tacă, să se conformeze, să fie controlat de forţele pământene - este puternic dincolo de orice închipuire. Tot ce puteţi să faceţi este să îl omorâţi. Este prea periculos. Minciunile voastre nu vor avea efect asupra lui. El are harul lui Dumnezeu şi voi nu aveţi nimic mai bun să îi oferiţi.
Din perspectiva diavolului, acest lucru nu este de dorit. Să omori un astfel de Creştin înseamnă sa îl trimiţi direct în Cer ...pe de o parte demonii se bucură la vederea imensei suferinţe, pe de altă parte ei pierd pentru totdeauna sufletele care zboară în braţele Tatălui Atotputernic. Satana preferă cu siguranţă situaţia din Occident. Noi credem că suntem binecuvântaţi să fim liberi de încercările prin care trec fraţii şi surorile noastre, dar diavolul ştie mai bine. Ne relaxăm şi ne complacem în falsul sentiment de securitate în timp ce el se pregăteşte să ne devoreze.
... Noi nu ne agăţăm cu disperare de Dumnezeu. Ne agăţăm de alte lucruri: de slujba noastră, de relaţii, ambiţiile noastre, prietenii noştri, telefoane, animale etc. Nici măcar nu ne gândim la El în majoritatea timpului. Nu facem niciun efort să ne conformăm viaţa cu Poruncile Sale sau să mergem pe calea cea strâmtă pe care Cristos ne-a deschis-o. Suntem prea ocupaţi pentru asta, şi noi luăm îndemnul lui Cristos: “Ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” ca fiind opţional. Lăsăm crucea pe marginea drumului şi intrăm înăuntru la căldură să ne uităm la ultimul serial pe Netflix. Ne spunem ca totul va fi bine în cele din urmă, pentru că suntem oameni de treabă, ducem vieţi normale, credem în Isus, sau cam aşa ceva.
Şi Satana râde. El nu vrea să ne trezească din această amorţeală şi fără îndoială, a dat ordin legiunilor sale în consecinţă. Cei care persecută Biserica în America au chiar o slujbă uşoară. Pentru ei, strategia este clară. Nu-i speriaţi pe aceşti oameni. Nu faceţi din ei martiri.Nu-i lăsaţi să ghicească faptul că există un război nevăzut şi soarta sufletelor lor este în joc. Lăsaţi-i să nu se gândească la moarte. Să privească tot ce spun eu acum ca “pesimist” şi “negativ”. Lăsaţi-i să se distreze. Lăsaţi-i în indiferenţa lor spirituală şi ajutaţi-i să o îmbrace în termeni ca “pozitivitate” şi “speranţă”. Lăsaţi-i să aibă de toate. Potriviţi-le perna şi deschideţi-le televizorul, daţi-le telecomanda. Hrăniţi-i. Răsfăţaţi-i. Faceţi-le pe plac. Daţi-le tot ce le doreşte inima... Şi priviţi-i cum cad ca muştele ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu