Îţi trăieşti viaţa pe culme,
Sufletul în iad ajunge.
Pe cât ai urcat de sus,
Vei ajunge în adânc.
Lume, ai atins apogeul,
Şi ai căpătat infernul.
Rupe lanţul, desfă laţul,
Strigă la Domnul, nu altul,
Că El poate să te scape,
Şi de iad, şi de la moarte.
Vine focul şi urgia,
Aruncă acum lăcomia,
Ce te ţine strâns legată,
Să ai libertatea toată,
Ca să fii, să stai cu Domnul,
Să abandonezi infernul.
Te-a creat şi ţi-a dat viaţă,
Cu El să stai laolaltă,
Ca ceilaţi ce sunt cu El,
Ce-au crezut, i-au fost fideli.
Vezi, lume, unde ai ajuns?
Să cobori, nu să urci sus.
Cu a ta inimă, minte,
Ai ajuns, eşti sus pe culme.
Umbli sus prin univers,
Cum ai umbla jos pe şes.
Ce cauţi? Ce urmăreşti?
Pe Isus ca să-L găseşti?
Nu-L mai căuta că vine,
Peste doar câteva zile.
N-a minţit atunci pe cruce,
Când a spus că El revine.
Priveşte pământul, lumea,
Câte se petrec acuma...
Tot nu credeţi că-i sfârşitul?
Că n-a ieşit Anticristul?
Nu-l vedeţi, dar semnul pune,
Prin câteva ţări, prin lume.
La români nu a ajuns,
Că încă nu i-am permis.
De nu veţi posti, ruga,
Şi pe voi vă va însemna.
Va lua pământul, apa,
Pe ele pune lăcata.
Doar cu semnul şi cu cip,
Veţi putea ca să primiţi.
Gândiţi-vă de pe acum,
Timp a mai rămas puţin.
Nu la întâmplare vă spun,
Ce sunt Tatăl vostru bun.
Vreau să vă salvez de toate,
De semn, cip şi de la moarte.
Eu sunt Dumnezeu şi pot,
Să pedepsesc, să iert tot,
Cum am salvat la Ninive,
Pământ, animale, lume.
Dacă vreţi să vă salvaţi,
În genunchi să vă rugaţi,
Nu în sac, nu în cenuşă;
Vreau mult post şi multă rugă.
Al vostru Tată Ceresc,
De ascultaţi, vă respect,
Postul Eu vi-l răsplătesc,
Şi ruga v-o îndeplinesc.
La Ninive am salvat tot,
La Sodoma, Gomora am ars tot.
Diferenţa-i foarte mare,
De pedeapsă, de salvare.
duminică, 22.07.2018, ora 13:11 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu