De ce se îndreaptă spre tine?
Că şi munţii se răstoarnă,
De la vulcani, de la apă?
Focul pârjoleşte tot,
Nu vedeţi că e potop?
Boli la lume, animale,
Semne la lună, la soare?
După asta bezna vine,
Peste pământ, peste lume.
Veţi umbla orbecăind,
Spre Mine atunci strigând.
Cum n-aţi ascultat de Mine,
Nici Eu nu vă voi răspunde.
De la început v-am spus,
Că voi veni ca un fur.
Staţi cu candela aprinsă,
Şi în suflet cu credinţă.
Cobor în Cruce la voi,
Acum, în timpul de apoi.
Ca fecioarele chibzuite,
Cum l-au aşteptat pe mire,
Pregătiţi mereu să fiţi,
Cu Mine să vă întâlniţi.
Deschid poarta, vă arăt cerul,
Deschid poarta, arăt infernul.
Ai ocazie să alegi,
Pe ce poartă vrei să mergi.
Îţi arăt drumul să vezi,
Ce poartă ca să alegi.
Nu te trag, nici nu te împing,
Lume, singură decizi.
Să decizi ai puţin timp,
Pentru celălalt, infinit.
Să alegi nu-i mult, nici greu,
Despre viitorul tău.
Acum în lume-s de toate,
Grabă, ură şi păcate.
Dacă treci partea cealaltă,
Unde-i linişte şi iarbă,
Vei trăi doar în lumină,
Şi în iubire divină.
Nu ca aici şi acum,
Va fi noul cer, pământ.
Iar de în lumină nu vrei,
Te vei duce cu ai tăi,
Doar în foc şi doar în beznă,
În veşnicia eternă.
V-am mai spus aste cuvinte,
Să vă mai aduc aminte,
Că în concediu nu plec,
Nici nu dorm, la voi veghez.
Tatăl Atotcreator,
V-a spus astea prin Anton,
Ca lui Noe cu potopul:
De acum urmează focul!
Marţi, 31.07.2018, ora 21:07 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu