Numai Tatăl, că El ştie

 În acea zi senină,

Cu o linişte deplină,

Un zgomot mare veţi auzi,

Atunci Semnul va sosi.

Două stele, doi giganţi,

Se vor ciocni cap în cap.

Din scântei se va aprinde,

Lumina ce se va extinde,

Şi va fi atât de mare,

N-o să se mai vadă soare;

După care o beznă adâncă,

Tot universul o să cuprindă.

Cerul se va clătina,

Pământul va tremura,

Şi atunci orice fiinţă,

N-o avea de ce să prindă.

De cum îi vedeţi pe nori,

Aşa veţi pluti şi voi.

Ca un balon suspendat,

Atunci o să vă aflaţi.

Începând cu acel moment,

Când Marele Avertisment,

Peste voi o să sosească,

Începe Marea Pedeapsă.

-Doamne, e greu să înţeleg,

Evenimentele cum se petrec!

Spune-mi, te rog, mai pe larg,

Că  eu sunt mai greu de cap.

Nu te supăra pe mine,

Că te rog aşa pe Tine,

Ca lumea ce nu ştie, nu vrea,

Să înţeleagă şi ea.

-Deci, va fi linişte, senin,

Şi ziua va fi la prânz,

Ca lumea să fie trează,

De o parte şi cealaltă,

Că atunci acea lumină,

Peste tot va face ziuă.

N-aţi văzut, n-aţi auzit,

Tot pământul luminând,

Lumină mare, caldă şi blândă,

Peste tot o să pătrundă:

În stâncă, pământ şi apă,

Şi în tot ce are viaţă.

Atunci va fi momentul,

Să vă deschid sufletul,

Ca să vedeţi câtă valoare,

Aveţi toţi şi fiecare.

Vă las pe voi a pune preţul,

De a primi raiul, infernul,

Doar în câteva cuvinte,

Şi vreo douăzeci minute.

După vorbe, trec la fapte,

Pentru calea mai departe.

Mă recomand cine sunt,

Celor care n-au ştiut,

Iar pe cei ce mă refuză,

Şi părerea au confuză,

Nu-i trag de păr sau ureche.

Liber arbitrul alege,

Unde vrea şi ce-i convine,

Dar, ştiind ce-i rău sau bine.

Şi aşa calea alegând,

Între patru ochi vorbind,

Atunci fiecare alege,

Unde vrea, cu cine a merge:

Care vor la turma cu oi,

Aceia sunt aleşii Mei,

Iar cei ce se dau deoparte,

Locul lor e turma cu capre.

Până aici am fost clar,

Felul cum v-am explicat?

Dar de timpul stabilit,

Asta nu ştiu să vă zic.

Numai Tatăl că El ştie,

De a fi sau mai amâne.

   vineri, 17.02.2017, ora 19,02 Anton Ciobanu