Sfânta Fecioară – un adevărat exemplu pentru fiecare om în urmarea lui Cristos. Apariţiile de la Akita – 1973. Despre frica mântuitoare.

Îi salut cu multă iubire pe stimaţii ascultători, acum, după Ziua Femeii, în speranţa ca după multele urări de bine şi după sărbătorire, să vă fi rugat pentru femei, pentru că dacă nu aţi făcut-o, ele nu vor deveni mai bune decât au fost, ba dimpotrivă... Eu, în schimb, vă asigur că le-am amintit în rugăciunile mele, dar nu doar acum, ci şi în alte ocazii, deoarece Sfânta Fecioară a amintit mai multor vizionari importanţa femeilor în istoria omenirii. Nu este voie să uităm că multe lucruri depind de ele. Tocmai de aceea este foarte important pentru ele să fie atente ce fel de model urmează. Atât despre femei.

Şi acum să privim la Sfânta Fecioară, adevăratul model al femeilor, dar care este şi adevăratul exemplu pentru toţi oamenii în urmarea lui Cristos, nu doar pentru femei. De-a lungul istoriei, Dumnezeu a trimis-o pe Fiica Sa iubită în foarte multe locuri din lume, pentru a atenţiona omenirea asupra consecinţelor tragice cauzate de modul de viaţă păcătos. Astfel, s-a întâmplat că Sfânta Fecioară a apărut în luna iunie a anului 1973 la Akita în Japonia. Din păcate, despre Akita nu multă lume a auzit – cel puţin asta demonstrează cercetările mele făcute până acum – deşi însemnătatea profetică a apariţiilor de la Akita nu este mai mică decât însemnătatea celor de la Fatima, Beauraing, Banneaux sau a altor apariţii acceptate de Biserică.

Ceea ce am observat în cazul profeţiilor este că cel rău reuşeşte de fiecare dată să frâneze răspândirea lor pe scară largă, precum şi reducerea importanţei acestora. Fireşte că aceasta nu se întâmplă din cauză că aşa ar trebui să fie în mod normal sau că el, satana, este un expert, neputând nimeni să-i bareze calea. O, nu, ci pentru că noi suntem slabi. Noi suntem laşi în răspândirea profeţiilor, suntem indiferenţi şi induşi în eroare prin gândirea noastră umană. Da, induşi în eroare de cel rău, chiar dacă uneori nu pare aşa.

Să ne aducem aminte episodul din Evanghelie în care Domnul Isus profeţeşte propria pătimire. Petru, luându-L deoparte, din pură iubire şi din milă, îi spune următoarele cuvinte:

„Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată!”

La acest gest delicat şi ocrotitor de iubire, răspunsul venit de pe buzele lui Isus sună foarte dur: 

„Mergi în urma mea, Satană. Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (Mt 16,22-23).

Ce dur este, nu-i aşa? Oare de ce răspunsul lui Isus este atât de dur la un gest de iubire atât de profund, care izbucneşte din adâncul inimii lui Petru ca o certitudine de iubire faţă de Învăţătorul admirat? Pentru că, în acest caz, aşa cum Domnul Isus ne dezvăluie foarte exact, este vorba doar despre gândirea omenească, ignorând orice plan divin, şi acesta este drumul sigur şi foarte rapid către osândă. Aşadar, să nu gândim că noi putem să ne jucăm cu trimişii lui Dumnezeu, cu vizionarii, ascunzându-ne în spatele unor lozinci agreabile, ca şi cum am vrea să apărăm de fiecare dată doar Evanghelia pură a lui Dumnezeu. Şi îmi sună în urechi, iar şi iar, fraza repetată la nesfârşit de mulţi oameni:

„Nu avem nevoie de apariţii, de profeţii, de vizionari. Avem  Evanghelia, care cuprinde totul; Isus ne-a comunicat deja tot ceea ce este necesar pentru mântuire”.

Şi aş mai putea continua cu astfel de fraze şi lozinci ieftine. Este adevărat că Evanghelia cuprinde totul, şi Domnul Isus chiar le şi spune asta vizionarilor, drept răspuns celor care se ascund în spatele unor asemenea fraze; dar problema constă tocmai în faptul că Evanghelia nu se găseşte în noi. Dumnezeu îi trimite pe profeţi tocmai ca să ne arate clar acest lucru, fiindcă, dacă Evanghelia ar fi în noi, adică dacă am trăi potrivit ei, atunci ţara în care trăim şi întreaga Europă creştină împreună cu întreaga lume creştină nu ne-ar prezenta o imagine a Sodomei şi Gomorei, ci una mai frumoasă, mai bună din punct de vedere moral. Iar eu am fost moderat, în ceea ce priveşte comparaţia, atunci când am amintit drept exemplu aceste două oraşe perverse care au sfârşit în foc şi pucioasă, deoarece Domnul Isus, în anumite mesaje, spune – iar eu cred în totalitate aceasta întrucât văd zi de zi – că suntem mai răi decât cei din Sodoma şi Gomora.

Cel care nu ascultă cu regulariate emisiunile mele ar putea gândi, pe baza celor auzite până acum, că acest părinte Selymes este un adevărat profet-alarmist şi este foarte pesimist. Păi, nici pe departe nu sunt un profet alarmist şi nici nu sunt pesimist, pentru că ceea ce amintesc uneori, ca exemplu negativ, este poate doar a zecea parte din realitate sau poate nici atât. Ce ar fi dacă v-aş arăta lupul întreg şi nu doar laba din faţă?

Să privim acum la Akita, acest mic oraş japonez care, din păcate, a cam căzut în negura uitării, deşi Sfânta Fecioară a adresat un apel serios către această lume complet surdă. Apariţiile au debutat în luna iunie a anului 1973. Sora Agnesa Katsuko Sasagawa, când a deschis tabernacolul pentru adoraţie, capela s-a umplut subit de o lumină puternică – asta s-a întâmplat exact de sărbătoarea Înălţării la Cer a Domnului nostru Isus Cristos – şi acest fenomen a continuat şi în următoarele trei zile. Într-una din ocazii, sora Agnesa a văzut îngeri stând în semicerc la altar, sărbătorind Sfântul Sacrament. Tot în luna iunie, îngerul păzitor i-a apărut sorei Agnesa, când era internată în spital, şi i-a comunicat un mesaj. Odată cu apariţia îngerului păzitor, în palma stângă a sorei Agnesa a apărut o rană în formă de cruce, care a început să sângereze. În luna iulie a aceluiaşi an, în palma dreaptă a statuii Sfintei Fecioare, de asemenea, a apărut o rană sângerândă. Îngerul păzitor al sorei Agnesa i-a explicat importanţa Sfântului Sânge în convertirea păcătoşilor şi în ispăşirea păcatelor. În data de 23 septembrie 1973, întreaga suprafaţă a statuii a început să transpire şi a devenit umedă. Ambii ochi s-au umplut de lacrimi care au început să-i curgă pe obraji. Capela s-a umplut de un parfum dulce, plăcut. Aceasta s-a întâmplat de mai multe ori şi în prezenţa mai multor oameni. John Ito Shojiron, episcopul diecezei de Niigata, de care aparţine şi Akita, a fost, de asemenea, martor la astfel de evenimente extraordinare. Statuia sculptată în lemn a Fecioarei Maria de la Akita a plâns în totalitate de 101 ori cu lacrimi normale, dar şi cu lacrimi de sânge. Acum, să ascultăm împreună relatarea unui martor ocular, cea a ziaristului Kichido, care a fost şi el prezent la un asemenea eveniment minunat!

Martorul Kichido Fujimoto a descris această experienţă astfel:

„Am văzut cum lacrimile curgeau, în jos, de-a lungul statuii Fecioarei Maria. Lacrimile curgeau ca nişte pârâiaşe până jos pe globul pământesc aflat sub picioarele statuii. Am gustat lacrimile şi erau sărate. Am avut impresia că Mama lui Dumnezeu are un mesaj deosebit pentru mine şi pentru alţii. Dacă o mamă de pe pământ plânge în faţa copiilor ei, atunci cu siguranţă motivul este serios. Dar cred că dacă o statuie a Maicii noastre cereşti varsă lacrimi, atunci are ceva foarte urgent de spus nouă tuturor.”

Eu cred că acest ziarist a sintetizat foarte frumos şi pe scurt, dar, totodată, punctând foarte bine care este ţelul lui Dumnezeu prin aceste apariţii. Următorul mesaj pe care îl veţi auzi, nu este cu nimic mai prejos, ca însemnătate, în categoria sa – dacă pot să spun aşa – ca şi profeţiile primite în zilele noastre, incluzând aici şi pe cele primite de profeta irlandeză. Dar să ascultăm ce spune Sfânta Fecioară sorei Agnesa, în data de 13 octombrie 1973:

„În data de 13 octombrie 1973, sora Sasagawa a primit un mesaj deosebit de serios destinat lumii (spunea reporterul): «Pedeapsa pregătită pentru voi va fi fără precedent. Va fi mai rău decât pe vremea potopului. Va cădea foc din cer şi mare parte a omenirii va fi nimicită. Dacă oamenii nu se convertesc, toate acestea se vor întâmpla.»”

Dacă reflectăm un pic la cele de dinainte, într-adevăr sunt nişte mesaje înfricoşătoare, însă aceste mesaje nu au fost născocite de mine. Tatăl Ceresc este Cel care, prin intermediul Sfintei Fecioare, se foloseşte şi de ultimul instrument, apelând şi la înfricoşare pentru a ne converti, şi ca să ne salveze de focurile iadului.

Însuşi Domnul Isus ne răspunde în mai multe ocazii, prin mesajele mai multor vizionari, la întrebarea legată de frică, deoarece El ştie foarte bine că aceste mesaje pe mulţi dintre noi ne umplu de frică. Într-unul din mesaje ne vorbeşte astfel:

„Rugaţi-vă cu toţii, pentru că rugăciunile voastre pot uşura gravitatea acestor timpuri, care încă mai pot fi atenuate. Ştiu că multora le este frică, şi au şi de ce – spune Domnul Isus – dar aceasta numai dacă nu au o inimă curată.”

Dealtfel, Biblia vorbeşte foarte mult despre frica de Dumnezeu cea mântuitoare. Această sintagmă se găseşte în Vechiul Testament de peste 600 de ori, dar se regăseşte şi în Noul Testament de aproape 100 de ori. În schimb, ştim că în Biblie – incluzând Vechiul şi Noul Testament – expresia „Nu vă fie frică” se găseşte de 365 de ori, aşadar câte un „nu vă fie frică” pentru fiecare zi. Acela care-L iubeşte pe Dumnezeu şi încearcă să trăiască respectându-i poruncile, nu are de ce să se teamă. Sfânta Fecioară a repetat acest lucru de nenumărate ori la Medjugorje.

În încheiere, să ascultăm ce spune Moise în Cartea Exodului, la capitolul 20, vorbind astfel poporului ales: „Nu vă înspăimântaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încer-care şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.”

Singurul ţel a lui Dumnezeu, şi de aceea îi şi trimite pe profeţi, este ca să învăţăm a avea teamă de Dumnezeu. Şi a-L iubi.

Cu aceste cuvinte eu îmi iau rămas bun, dorind în continuare dragilor ascultători un post binecuvântat şi, în mod special, să aibă teamă şi să-L iubească pe Dumnezeu.

Să ne auzim din nou cu bine!

Emisiune difuzată în data de 12 martie 2012

 A patra parte din cartea "Deschidere către lumea apariţiilor",autor pr Selymes Josef

(Emisiuni transmise la Radio Maria Transilvania 2012-2013)