Asta-i ultima încercare

Cu suflarea gurii Mele,

Voi schimba pământ, lume, timp şi vreme.

Nu-i uşoară transformarea,

Dar numai asta e calea,

Că ce am spus a rămas scris,

De la început de timp,

Cum am stat şi m-am gândit,

Cosmosul de construit,

Cum să le aşez pe toate,

Pământul să aibă ape,

Omul pereche să aibă,

Eva făcută din a lui coastă,

Orice pereche să aibă,

Să rodească, înmulţească.

Vedeţi voi cât e de simplu?

Când bate, cine e? Vântul.

Atunci când de sus cad stropi,

Din vapori s-au făcut nori.

Între ei se mai înfruntă,

Întâi fulgeră, apoi tună.

Şi de lupta se înteţeşte,

Uneori mai şi trăsneşte.

Nu mai e de cum a fost,

După ploaie a fi frumos.

Totul voi aţi răscolit,

Nu e ploaie fără vânt,

Cu tornade, cu cicloane,

Taifunuri şi uragane.

Vai ce vine şi o să fie!

Numai vânt şi vijelie!

De la soare, ce căldură,

Că va fi mai cald la umbră!

Când voi clătina pământul,

Apa o va duce vântul,

Peste dealuri, peste munţi,

Va fi uscat în adânc.

Unde au fost mări, oceane,

Vor fi nşte găuri goale.

Munţii n-or să se mai vadă,

Cum când Noe, va fi apă.

Asta va fi după foc,

Că v-am spus, voi arde tot.

După, trebuie să spăl,

Cum pământul şi pe om,

Care va trece, va rămâne.

Spuneţi voi că-i multă lume.

Cei ce spuneţi, luaţi în seamă,

Urmează grea perioadă,

Pân’ la ce am spus mai sus,

Că apare Anticrist.

Nu-i departe, după colţ,

Că a stat la adăpost.

S-a pregătit multă vreme,

Ca lumea să o înşele.

Va lucra inteligent,

Tot cu cheie, robinet:

De vrei pâine, de vrei apă,

Să ai cipul pe mâna dreaptă,

Să treci pe uşă, pe poartă,

Cu o semnătură dată.

Eu vă spun să nu semnaţi,

Şi nici cip să nu luaţi.

De pierdeţi viaţa şi trupul,

Îmi daţi Mie sufletul,

De n-o fi altă scăpare,

Că prigoana va fi mare.

Nu mai e aşa departe,

Se vede cât e de aproape.

Pe pământ, în lume, pe apă,

Peste tot e numai zarvă.

Nimeni nu mai înţelege,

De ce aşa se petrece.

Este timpul de pe urmă,

Care a fost scris în Scriptură,

De răul ce-l va face lumea,

Distrugând pământul, natura.

Nimic nu mai are gust,

Doar de privit e plăcut.

Nu vă înşelaţi, vă spun,

Că nimic nu mai e bun.

S-a întrecut orice măsură,

În toate pun cianură.

Vitamine, săruri, E-uri,

Astea toate sunt otrăvuri.

Combinate la un loc,

Cianura e în top,

Cu bătaie scurtă, lungă,

Viaţa a fi cât mai scurtă.

Să vă doboare, nu pot,

Eu de sus tot ştiu şi văd.

Asta-i ultima încercare,

De a primi sau refuzare,

Cipul cu a lui momeală.

Ce spun ei, mint şi înşeală.

Ascultaţi ce spune Domnul,

Care El a creat omul.

I-a dat viaţă, libertate,

Şi să aleagă din toate,

Din Scriptură şi din lume,

Unde vrea pe veci a duce:

Sus în cer, în Paradis,

Sau în iad cu Anticrist.

Alege, omule, acum bine,

Cât mai eşti în astă lume.

Ţi-a spus Tatăl Dumnezeu,

Că e sfânt cuvântul Meu,

Cu alegerea care o faci,

Să te urci, nu ca să cazi.

De te urci, va fi doar bine,

De cazi, va fi în veci scrâşnire,

De suferinţă, durere,

Pentru veşnicia vreme.

       duminică, 18.06.2017, ora 21:54, A Ciobanu