Doamne, ce putere ai!

-Aştept, Doamne, ca să scriu,

Despre ce, încă nu ştiu.

Curg cuvintele din cer,

Ca apa de la izvor,

Lin şi atât de curată,

Fie din pământ sau piatră.

Doamne, ce putere ai!

Poţi să iei şi poţi să dai,

Viaţă, apă şi lumină,

Pământul tot o grădină.

Aerul cu aşa valoare,

Nu e trai fără suflare.

-Fie gâză cât de mică,

Şi ea tot aer respiră;

Fie elefant, girafă.

Respiră şi cei din apă,

Plante, peşti, fructe de mare,

Şi orice vieţuitoare.

-Doamne, de ce-mi spui de asta?

-Pentru că vine Pedeapsa.

-Mi-ai spus multe pân’ acum.

-Încă una îţi mai spun.

-Spune-mi, Doamne, sunt atent,

Ca nu cumva să greşesc.

-Ce-ţi spun, nu-i scris în Scriptură,

În acest timp de pe urmă.

Să fiu clar şi înţeles,

Şi aerul tot îl retez.

-Cum, Doamne, cum vine asta?

-De nu-i aer, nu-i nici viaţa.

La Semn, la Avertisment,

Aerul tot îl blochez.

-Sunt greu de cap, nu înţeleg:

Aerul cum să-l retezi?

Că un ram sau un copac,

Poate a fi retezat.

-Este un loc la Mine sus,

De unde aer trimit.

Cu avionul de aţi zburat,

De câte un gol de aer aţi dat.

Zone turbulente le zic,

Sunt mai rar de întâlnit.

Ca din cer cazi deodată,

Fie spre pământ sau apă.

Iată cum va fi acum!

Despre asta vreau să spun,

Că orice şi pe oriunde,

La Semn nimic nu o să mişte,

Că-i pe sus sau pe pământ,

Pe apă sau în adânc.

Inima va bate-n piept,

Cu ochii o să vedeţi,

Urechile vor auzi,

Dar gura nu va vorbi.

Picioarele or să se oprească,

Tot ce mişcă, are viaţă.

N-a mai fost despre ce spun,

Nici în cer, nici pe pământ,

Şi nici n-o mai fi vreodată,

V-a spus Dumnezeul Tată.

     vineri, 22.06.2017, ora 20:44, A Ciobanu