Şi privarea de gust
mi-a provocat suferinţă. Această suferinţă am îndurat-o pe tot parcursul vieţii
Mele şi M-am abţinut până la moarte de tot ceea ce produce încântare acestui
simţ, şi totuşi această suferinţă Mi-a cauzat mari chinuri în timpul petrecut
în pântecele matern.
Aici am primit
hrana necesară de la Mama Mea, însă această hrană nu a însemnat deloc încântare
pentru Mine, întrucât s-a înfăptuit la fel ca la ceilaţi copii. Totuşi sufletul
Meu se bucura, deoarece trupul Meu se dezvolta dintr-o materie a cărei puritate
şi neprihănire Mi-a fost foarte plăcută. Suferinţa provocată de privarea
gusturilor plăcute le-am oferit Tatălui Meu pentru toate acele insulte comise
prin acest simţ pe care este obligat să le îndure de la fraţii Mei.
Întrucât aceste
insulte sunt mari şi dese, M-am oferit pe Mine Însumi ca jertfă, încă din
momentul Întrupării. Am hotărât ca pe prcursul întregii vieţi pământeşti să Mă
privez de toate acele lucruri care ar fi adus plăcere acestui simţ. De multe
ori Mă privam cu plăcere chiar şi de hrana necesară. Vei vedea de câte ori am
suferit de foame şi de sete pe parcursul vieţii Mele. Tatăl a primit această ofertă şi S-a
reconciliat cu păcătoşii, întrucât meritele Mele au depăşit cu mult
amplitudinea păcatelor grave săvârşite din lăcomie.
I-am cerut Tatălui
Meu să dea haruri mari celor care sunt dispuşi să-şi stăpânească acest simţ şi,
care din iubire pentru El, se abţin de la mâncare şi băutură şi nu doar de la
plăcerea nemărginită provocată de acestea, ci chiar de la cele pe care le-ar putea consuma cu plăcere fără a-L răni pe
Dumnezeu.
Organul gustului
întotdeauna va cere mai mult decât îi este necesar trupului spre a se susţine
şi nu vrea să se sature.
Am cerut celor care
postesc să guste un pic din acea bucurie pe care sufletul Meu a simţit-o în
timp ce trupuşorul Meu se hrănea din trupul neprihănit al Mamei Mele. Tatăl
Mi-a dăruit şi acest har. Cei care renunţă la plăcerile acestui simţ, pot simţi
în inimă acest dar ceresc. Însă cei care îşi satisfac pe deplin poftele acestui
simţ, ceea ce este atât de dăunător sufletului, nu pot experimenta această
mângâiere.
Să ştii, logodnica
Mea, că toate acele suflete, pe care Eu le văd cât de mult renunţă la sine,
care exersează o atât de mare pocăinţă, care se hrănesc doar cu plante şi cu
alte alimente puţin preţuite, au primit harul pentru acest mod de viaţă
datorită sacrificiilor şi rugăciunilor Mele.
În pântecele Mamei
Mele i-am văzut pe toţi cei care exersează renunţarea de sine, cei care postesc
şi ispăşesc. M-am bucurat pentru cinstirea ce o arată Tatălui şi M-am veselit
la vederea meritelor obţinute prin ispăşirea lor. Şi, întrucât am văzut că
toate acestea s-au înfăptuit ca răsplată pentru jertfele şi suferinţele Mele,
m-am bucurat şi mai mult. L-am preamărit pe Tatăl şi i-am mulţumit pentru
îndurarea Sa nemărginită.
Iar la aceste
suflete privesc cu mare iubire, ca la nişte buni fraţi întrucât ele îmi sunt
foarte dragi, fiindcă năzuinţa lor fierbinte este să Mă imite şi să Mă urmeze.
http://metropolita.hu/2011/07/az-izleles-szenvedese
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu