Ăsta-i timpul, el e vântul

Trece timpul ca şi vântul,

Şi se apropie sfârşitul.

Este pe ici, pe colo,

Că e trio, duo, solo.

Ce năprasnic este vântul!

Că el a schimbat şi timpul,

Şi va bate tot mai tare,

Cu viteză şi-n rafale.

S-a schimbat lumea ca timpul,

Că-i stăpân acum urâtul,

La lumea de pe pământ,

Uitând ea ce este sfânt.

Fuge după bani în goană,

De cu zori şi până-n seară,

Să adune şi să strângă,

Cât mai mult, dar în valută.

Şi aşa tot se mai plânge,

De cât are, nu-i ajunge.

Tot bagă în buzunar,

Respingându-l pe sărman,

Când vine şi cere un leu,

Că a ajuns aşa de greu;

Dintr-o cauză, întâmplare,

Bate-n uşi, stă în strada mare.

Ai cravată, papion,

Ai maşină şi eşti domn.

Bagă seamă cu talanţii,

Ca să-i înmulţeşti cu alţii.

De aduni doar pentru tine,

Cu nimic tu vei rămâne.

Spre tine vântul va bate,

Când ţi-o fi mai bine poate.

Te-o clătina, te-o trânti,

Când nici nu vei gândi.

Nu rafală, o adiere,

Te sleieşte de putere.

S-a dus şicul, papionul,

Şi ai fost, nu mai eşti domnul.

Bani aveai, spuneai duzină,

Şi umblai cu limuzină.

Unde-s banii? Nu-i maşina,

Vântul este toată vina.

Aşa bate şi a bătut,

Domnul l-a făcut pe vânt,

Că de Domnul nu ai teamă.

Nu El, vântul te doboară.

Şi prin gând trimite vânt,

Că nu tu, El te-a făcut.

Îţi încurcă limba, gândul,

Şi aşa trimite vântul.

Dacă de El o să asculţi,

Te va feri de a Lui vânt,

Şi de boală şi de moarte,

Vântul Lui la fel va bate.

De va fi lin şi călduţ,

Te poate sălta în sus,

Până în cer unde nu-i vânt,

Cum a fost jos pe pământ.

Vântul Duhului te saltă,

Şi cu aripi te îmbracă.

Bate vântul mâini, picioare,

Tot tare şi în rafale.

Le îndoaie sau le rupe,

Cu greu mai pot fi refăcute.

Cu sechele ai rămas,

Prin urechi şi pe la nas.

Nu aude, nu miroase,

Şi mai toate joacă farse.

Ai primit de cum ai dat,

De la picioare la cap,

Faptele şi cu purtarea,

Cu răsplata şi cu calea,

Ce-ai făcut, cum ai umblat,

De ai dat sau refuzat.

Atunci când nu bătea vântul,

Nasul sus, crăpa buricul.

Aşa vântul poate bate,

Şi din faţă, şi din spate.

Domnul dirijează tot,

Cum pe sus, aşa pe jos.

Lasă mândria şi banul,

Şi abandonează clanul,

De vrei cu Domnul să fii,

Nu ‘ntre morţi, ci între vii,

În viaţa fără sfârşit,

Sau în moarte, jos la fund;

Alegerea a-ţi fi bună,

În vântul, timpul din urmă,

Fără papion, cravată,

Nici limuzină la poartă.

Fii modest, nu hrăpăreţ,

Ca la Domnul să ai preţ.

Contul la El să-l ai plin,

Vântul îţi va bate lin,

Şi în casă, şi pe drum,

Te iubeşte şi e bun.

Nu fugi în grabă nebună,

Vântul se face furtună.

N-o să poţi a mai răzbate,

Şi o să le pierzi pe toate.

Palatul, averea, bolidul,

Ţi le va spulbera vântul.

Gândeşte-te bine din timp,

Să nu fii bătut de vânt,

Că te ia şi tot te duce,

Poate-n apă sau pe munte,

Şi n-o să ai nici cruce,

Vântu’ aşa te poate duce.

El bate din patru părţi,

Că pe jos sau mergi pe roti.

E năprasnic, tot distruge,

Pe oriunde vei ajunge.

Peste tot te urmăreşte,

Şi oriunde te găseşte.

Îl trimite sau opreşte,

Să crezi, Domnul, nu-i poveste.

                      9.12.2014, ora 21:28 Anton Ciobanu