Eu
am vrut să mă ridic,
Însă
o şoaptă îmi spune,
Să
mai stau, ceva a scrie.
Întreb
eu de la-nceput:
Acum
cine mi-a şoptit?
-Este
cerul şi sunt sfinţii,
Că
acum vorbeşte lumii.
-Ce
se-ntâmplă? Sunt sleit,
Că
aşa nu am mai scris.
Păi
chiar scriu, mă trec fiori,
Că
suntem în sărbători.
E
a treia zi de Crăciun,
Spune,
cerule, să scriu.
De
emoţii copleşit,
Tremur,
e mai greu de scris.
Cerule,
este o glumă?
Că
şi răul stă la pândă?
-Ştii,
ai scris că l-ai învins,
Tatăl
Sfânt aşa ţi-a spus.
-Avalanşă
aşa mare,
Peste
mine să coboare,
Cu
mari binecuvântări,
Cu
atâtea haruri, stări…
Până
acum îmi era frig,
Deodată
m-am încălzit.
Ca
o rouă, ca o ploaie,
A
început să mă înmoaie.
Totuşi
încerc să rezist,
Ca
să scriu ce am de scris.
-Spune
lumii că nu minţi,
Pe
pământ sunt îngeri, sfinţi.
Cerul
e acum pe pământ,
Prin
ce aveţi de trecut.
-Mă-ngrozesc,
un pic mi-e frică,
Ce
este? Ce se întâmplă?
-Linişteşte-te,
copile,
Că
doar tu scrii pentru lume.
-Dar
mă frământă ceva,
Până
când eu voi afla.
Spune,
cerule, te-ntreb,
Că
vreau să mă liniştesc.
Este
vorba sau chiar fapta,
Vine
Semnul ca săgeata?
-Păi,
ţi-ai dat singur răspuns,
La
întrebarea ce ai pus.
Aşa
vorbeşte întreg cerul,
Că
acum o să vedeţi Semnul.
Arhangheli,
îngeri şi sfinţi,
Pe
pământ sunt coborâţi,
De
Tatăl ce-i Creatorul,
Sărbătorind
cu voi Semnul.
Nu
a mai fost o zi mare,
Ca
o aşa sărbătoare,
Cu
toţi îngerii şi corul,
Care
cântă pentru Domnul,
Şi
Îl roagă ne-ncetat,
Ca
voi toţi să fiţi iertaţi,
Că
satana v-a înşelat,
De
aţi căzut în păcat,
Precum
Eva şi Adam,
Au
căzut de pe divan.
Multe
îndrugă, multe spune,
La
el să se ducă lume.
Acum
vedeţi şi simţiţi,
În
ce viaţă voi trăiţi.
Acum
se dă lupta finală,
Între
cer şi între fiară.
E
o bătălie cruntă,
Şi
văzută, şi trăită,
Între
voi ca niciodată,
Între
fiu şi între tată;
Mama
cu fiica se luptă,
Cu
fapte şi vorbă multă,
Ca
la şatră, ca la cort,
Ce
demult aşa n-a fost.
Trece
timpul, vine altul,
În
care nu va fi dracul.
De
asta e turbat, nebun,
Făcând
rău şi mult surghiun.
Toată
lumea o frământă,
S-o
adune, s-o distrugă,
S-o
dezbine, s-o despartă,
Familie
să nu fie întreagă.
De
nu coborau, îngeri, sfinţi,
Mai
că toţi eraţi pierduţi.
Vă
stau în spate, vă stau în faţă,
De
la cel rău să vă scoată.
De-aţi
vedea ce legiuni,
Cum
aleargă ca nebuni!
Înarmaţi
c-un arsenal…
De
la ac pân’ la pumnal.
Cu
tot ce are se luptă,
Poate,
poate el câştigă.
Are
bombe, are arme,
Vapoare
şi avioane.
Cu
arme sofisticate,
Atacă
din orice parte.
Muniţia
lui e cam gata,
I
s-a micşorat armata.
Tatăl pecetea a dat,
S-o poarte a lui soldaţi.
Asta este ca un scut,
Şi nu e cum de trecut.
Se
întoarce, de nu crapă,
Cum
pe uscat şi pe apă.
Lucifer
cu a lui elită,
Acum
cu Domnul se luptă.
El
ştie că nu câştigă,
Dar
nu renuţă la luptă,
Până
în cea din urmă clipă,
Când
Domnul pe el aruncă.
Veci
de veci rămână-n iad,
Peste
el pune capac,
Ca
nici vântul să nu intre,
Despre
el nici mai aude.
Lupta
între cer şi fiară,
Acuma
se desfăşoară.
27.12.2014, ora 23:30 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu