Aţi
văzut cum Domnul bate?
Nici
cu palma, nici pe spate;
Şi
prin vânt, foc, zăpadă, apă,
Rupe,
arde, înfundă, îneacă.
E
Stăpânul, Creatorul,
De
El nu ascultă poporul.
El
e blând, ce mult iubeşte!
Ca
răspuns mai pedepseşte,
Cu
îngheţ, cu foc, cu apă,
Cutremure,
vulcani, lavă,
Ca
poporul să se întoarcă,
Cât
e timp şi ne mai lasă.
N-o
mai fi timp a alerga,
Domnul
când s-o mânia,
Că
împrejur şi peste tot,
Aşa
şi de sus în jos.
Vor
fi minuni, vor fi semne,
Ce
Domnul va mai trimite,
Că
nici gândul nu te duce,
Cum
şi ce se va petrece.
Stă,
aşteaptă, încă rabdă,
Să
se apuce de treabă,
Că
de lucru are mult,
La
lume şi la pământ.
Pentru
El nimic nu-i greu,
Dar
este la apogeu,
Cu
sfârşitul, începutul.
Cum
toate, schimbă şi timpul,
Nici
mai scurt şi nici mai mult,
Cum
numai de El ştiut,
Ca
distanţă, ca măsură,
Totul
e la El în mână.
29.12.2014, ora 22:08 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu