Au trecut 29 de ani decând papa Montani, a spus de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel: ”Fumul Satanei s-a strecurat în Biserică prin anumite crăpături!”, și azi? Păi da, acest fum s-a extins și în acele locuri pe care le-am crezut apărate...
De Stefano Maria Paci - apărut în ”30 de Zile” în anul 2001 în numărul din iunie
Au trecut 29 de ani din 29 iunie 1972. A fost sărbătoarea Sf. Paul, cel care a dus Evanghelia lui Cristos în Occidentul îndepărtat. În acea zi de 29 iunie, de sărbătoarea sfinților patroni ai Romei, urmașul lui Petru cel care a luat numele lui Paul, a spus această avertizare dramatică. Papa Paul al VI-lea a vorbit despre stăvechiul dușman al lui Dumnezeu și al omului, al cărui nume este Satana. El este dușmanul Bisericii.
”Fumul Satanei a pătruns prin fisurile zidurilor Bisericii” - s-a auzit acea constatare amară, zguduitoare, care pentru mulți, chiar și din lumea catolică, a fost neplăcută. Iar azi, cu 29 de ani mai târziu? Acest fum a putut fi evacuat sau a pătruns și în alte încăperi? Asta am vrut să aflăm și cine ar putea răspunde mai bine acestei întrebări decât cel care zi de zi are legătură cu Satana și cu lucrările sale. Acest interviu a fost realizat cu Don Gabriele Amorth, cel mai faimos exorcist al lumii, cel care a fondat Asociația Internațională a Exorciștilor.
Celălalt motiv pentru care l-am căutat este că, în data de 15 mai, Conferința Episcopală italiană a aprobat noul Ritual de Exorcizare și astfel, cu binecuvântarea Congregației pentru Cultul Divin, a putut, în fine, să intre în vigoare. Este acesta o noua armă împotriva dușmanului străvechi? Și în eventualitatea că aceasta încă nu s-ar fi întâmplat – ajută la evacuarea fumului ce a pătruns în Biserica lui Dumnezeu? Însă, să-l lăsăm, pe Don Amorth să spună el însuși cum arată această bătălie ce durează de milenii și care acum s-a întețit. Dar de fapt cum arată această bătălie care trebuie câștigată mai întâi în interiorul Bisericii. Și ce este cu acel fum, care a pătruns și în locurile pe care le credeam apărate...
Don Amorth, este gata, în fine, traducerea italiană a Noului Ritual de Exorcizare.
Gabriele Amorth: Da, este gata. Anul trecut a fost respins de către Conferința Episcopală Italiană din cauza faptului că cuprindea foarte multe greșeli de traducere din latină. Și noi, exorciștii, cei care trebuie să îl folosim, am profitat de ocazie ca să dăm glas faptului că nu suntem de acord cu multe dintre puncte. În schimb, textul latin original a rămas neschimbat. Și acel ritual atât de mult așteptat s-a transformat în final într-o bătaie de joc, o înșiruire încredibilă care riscă să ne împiedice în lupta împotriva satanei.
Este un reproș serios. La ce vă gândiți?
Amorth: Aș aminti doar două exemple. Exemple de la care ți se ridică părul în cap. Punctul 15 vorbește despre maleficiu (făcătură) si cum să ne comportăm în acest caz. Un maleficiu (făcătură) este un rău cauzat de o persoană care apelează la diavol. Acesta poate fi făcut în diferite moduri: prin vrajă, blestem, deochi, vudu, macumba etc. Ritualul Roman a dat îndrumarea cum trebuie procedat în acest caz. În schimb, noul ritual declară categoric că este interzis a utiliza exorcismul în asemenea cazuri. E absurd. Întrucât marea parte, cel puțin 90%, a posesiilor și a suferințelor cauzate de Satana sunt cauzate de maleficii (făcături). Aceasta este ca și cum ar interzice exorciștilor să își exercite menirea. Iar paragraful 16. interzice solemn efectuarea exorcismului dacă nu este dovedită cu toată certitudinea prezența duhului necurat. Păi asta este o capodopera de incompetență, întrucât certitudinea că diavolul este prezent într-o persoană se obține numai în timpul unui exorcism ! Pe deasupra, autorii au intrat pentru ambele puncte în contradicție cu Catehismul Bisericii Catolice, care spune clar că trebuie utilizat exorcismul și pentru a alunga demonii și pentru a sista (opri) răul cauzat de demoni. Și acest lucru trebuie făcut și asupra persoanelor și a obiectelor. Și la cazul din urmă nu este vorba de prezență a demonului ci de influența lui. Afirmațiile noului Ritual sunt grave și dăunătoare și izvorăsc din neștiință și din lipsaă de experiență.
Dar nu au fost scrise de oameni cu experiență?
Amorth: Cu siguranță că nu. În ultimii zece ani, comisii conduse de doi cardinali au lucrat la acest Ritual, unul dintre ei a lucrat la Praenotandan, adică la constatările preliminare, celălalt la alcătuirea rugăciunilor. Vă pot asigura de faptul că în niciuna dintre comisii nu a fost nimeni care să fi luat parte vreodată la un exorcism, sau măcar să aibă o vagă idee despre ce este exorcismul. Acesta este ”păcatul originar” al acestui Ritual. Nimeni dintre cei care au lucrat la acesta nu era experimentat în exorcism.
Cum e posibil asta?
Amorth: Nu ma întrebați pe mine. În timpul Conciliului Vatican, lângă fiecare comisie era prezent un grup de specialiști pentru a-i ajuta pe episcopi. Această cutumă a rămas în vigoare și după Conciliu, ori de câte ori s-a lucrat la Ritual. Dar nu și în acest caz. Și dacă există o temă unde este necesar a fi implicați specialiștii, atunci cu siguranță asta este una din ele.
Dar cum s-a putut întâmpla acest lucru?
Amorth: Niciodată nu au cerut părerea noastră, a exorciștilor. Propunerile noastre au fost primite cu ostilitate de către comisie. Acesta este un paradox. Vreți să vă povestesc?
Firește.
Amorth: În timp ce, după cum s-a cerut la Conciliul Vatican II, au fost revizuite diferite părți ale Ritualului Roman, noi exorciștii am așteptat să-i vină rândul și capitolului al XII-lea, care vorbea despre Ritualul exorcismului. În schimb, probabil nu au considerat a fi o temă importantă, întrucât au trecut ani fără a se fi întâmplat nimic. Și apoi, pe neașteptate în 4 iunie 1990, a apărut Ritualul ad interim (de tranziție), spre marea noastră uimire, fără ca noi să fi fost consultați - întrucât noi am pregătit de mult timp observații și solicitări în vederea unei eventuale revizuiri a Ritualului. De exemplu ceream ca atunci când vor fi prelucrate rugăciunile să se introducă și invocarea Născătoarei de Dumnezeu - care lipsea cu desăvârșire - și de asemenea să fie introduse mai multe rugăciuni specifice exorcismului. În schimb, nici nu am primit ocazia să depunem cererile noastre. Dar nu ne-am lăsat descurajați, deoarece acest text era pregătit pentru noi. Și astfel, prefectul Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, cardinalul Martinez Somalo, la prezentarea documentelor, a cerut în scris conferințelor episcopale ca în decurs de doi ani să-și prezinte punctele de vedere. Dar pentru asta să ceară părerea acelor preoți care efectueaza exorcisme. Așadar ne-am asezat la lucru: i-am chemat pe cei mai experimentați 18 exorciști și ne-am ocupat de text cu mare minuțiozitate. Prima parte, care se ocupă cu exorcismul bazat pe Evanghelie, am găsit că este bun; la fel, abordarea teologico-biblică era facută cu competență. Aceasta era o parte nouă adusă Ritualului din 1614, cel alcătuit de Paul al V-lea, - pe acea vreme nu era nevoie să se reamintească aceste lucruri care erau cunoscute și acceptate de toți, însă azi este indispensabil.
Dar atunci când am început să examinăm partea practică, unde s-ar fi cerut anumite cunoștințe și experiență în acest domeniu, am fost foarte surprinși să vedem că autorii sunt total lipsiți de experiența în domeniu. Am parcurs totul, articol cu articol, și am adus la cunoștință tuturor, comentariile/sugestiile noastre: Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, Congregației pentru Doctrina Credinței, Conferințelor Episcopale. Am trimis o copie chiar și papei.
Cum au fost primite sugestiile dvs.?
Amorth: Au fost primite cu maximum de rezerve, iar eficacitatea lor a fost zero. Noi ne-am inspirat din documentul conciliar Lumen Gentium, în care Biserica este numită: popor al lui Dumnezeu; punctul 28 din Lumen Gentium vorbește despre colaborarea dintre preoți și episcopi, și punctul 27 spune clar, chiar și despre laici, că trebuie să-și spună părerea - dupa cunoștințele, competența și experiența lor - despre lucrurile care sunt spre folosul Bisericii. Asta se referea exact la noi. În mod naiv, noi am crezut că dispozițiile Conciliul Vatican II sunt operative și pentru Congregație. Dar noi ne-am lovit doar de ziduri, primind doar respingere și dispreț (desconsiderație). Secretarul Congregația pentru cultul Divin și al Sacramentelor a scris o scrisoare către Comisia cardinalilor, în care a comunicat că singurii lor intelocutori sunt episcopii, nu preoții sau exorciștii. Și apoi a mai fost adăugat fără echivoc – referitor la umila noastra încercare de a întinde o mână de ajutor ca specialiști, - că: ”Trebuie să luăm act de faptul că un grup de exorciști, așa numiții demonologi, constituiți într-o Asociație internațională, au orchestrat o campanie împotriva Ritualului.” Aceasta este o acuzație indecentă: noi nu am orchestrat nici o campanie! Întrucât Ritualul ne era destinat nouă și în acea comisie nu era nici o persoană competentă în acest domeniu, era deci mai mult decât logic să vrem să ne aducem contribuția.
Asta înseamnă deci, că noul Ritual nu vă ajută deloc în lupta împotriva demonilor?
Amorth: Da. Ne-au dat o armă care nu este încărcată. Au șters rugăciuni eficiente, probate de-a lungul unei istorii de douăsprece secole și au creat altele noi și ineficiente. Dar, spre norocul nostru, ni s-a dat o portiță de scăpare.
Care?
Amorth: Noul prefect al Congregației pentru Cultul Divin, cardinalul Jorge Medina, a adăugat o Notificare (Notificatione). În care se afirmă că exorciștii nu sunt obligați să utilizeze noul Ritual, ci îl pot folosi și pe cel vechi, dacă fac o cerere la episcop. Episcopul va cere apoi aprobare de la Congregație, iar aceasta, așa cum a scris cardinalul referitor la aprobare, ”o va da cu plăcere.”
”O va da cu plăcere”? E o concesie ciudată.....
Amorth: Vreți să știți de unde s-a născut? Dintr-o tentativă a cardinalului Joseph Ratzinger, prefectul Congregației pentru Doctrina credinței și a cardinalului Medina, de a introduce în Ritual un articol – pe atunci numarul lui era 38 – care îi împuternicește pe exorciști să folosească Ritualul precedent. Fără niciun dubiu, aceasta a fost o manevră în extremis, pentru a evita marile erori care sunt în acest nou Ritual final. Dar tentativa celor doi cardinali s-a lovit de împotrivirea celorlalți. Atunci, cardinalul Medina, care și-a dat seama ce se află în joc, a hotărât să adauge această notificare separat, ca un colac de salvare.
Cum sunteți priviți, voi exorciștii, în cadrul Bisericii?
Amorth: Suntem tratați foarte rău. Colegii preoți care se ocupă cu această sarcină delicată sunt priviți ca fiind niște nebuni, exaltați. De obicei abia sunt tolerați chiar și de către episcopii care i-au numit.
Puteți să ne dați un exemplu al acestei ostilități?
Amorth: Lângă Roma am ținut un Congres Internațional al exorciștilor și am cerut să ne primească papa. Pentru a-l scuti de o oboseală în plus și să nu mai adăugăm o altă audiență la cele multe pe care deja le avea, am cerut pur și simplu să putem fi prezenți la audiența generală de miercuri din Piața Sfântul Petru. Nici măcar nu am cerut ca să fim amintiți la întâmpinare. Am făcut o simplă cerere de prezență, despre care Msgr. Paolo De Nicolo, de la Prefectura Casei pontificale, cu siguranță își mai aduce aminte, și care a primit cu brațele deschise cererea noastră. Dar, în preziua audienței, același Msgr. de Nicolo ne-a adus la cunoștință, - cu mare stânjeneală, e adevarat, de unde se vedea că decizia nu a depins de el – să nu mergem pentru că nu fusesem admiși.
Incredibil: 150 de exorciști de pe cinci continente, preoți care au fost numiți pentru această slujire de către episcopii lor potrivit normelor canonice, - preoți ce se roagă, care au un bun renume și multa știință – cum s-ar spune "crema clerului", cer să participe la o audiență generală a papei dar sunt dați afară. Msgr. de Nicolo a mai adăugat: ” Firește, vă promit că veți primi imediat într-o scrisoare motivația acestei decizii.” Au trecut cinci ani, și mai așteptăm și acum acea scrisoare.
Cu siguranță că nu Papa Ioan Paul al II-lea a fost cel care ne-a refuzat. Dar faptul că 150 de preoți nu au fost lăsați să participe la o audiență publică a papei din Piața Sfântu Petru, arată ce obstacole sunt puse în calea exorciștilor chiar și în cadrul Bisericii, cât de rău suntem tratați de către multe autorități ecleziastice.
Dumneavoastră vă luptați zi de zi cu cel rău. Care este cel mai mare succes al Satanei?
Amorth: Faptul că a reușit să facă lumea să creadă că el nu există. Și aceasta aproape că i-a reușit. Chiar și în interiorul Bisericii. Clerul și episcopii nu mai cred în demoni, în puterea exorcismului, în faptul că diavolul poate face un rău extraordinar, și nu cred nici în acea putere pe care Isus a dat-o în alungarea demonilor.
De trei secole, Biserica latină – contrar Bisericii Ortodoxe și unor confesiuni protestante – a abandonat aproape total activitatea de exorcizare. Și, întrucât nu se mai practică exorcism, nu sunt persoane care să-l studieze și, pentru că nu l-au vazut, clerul nici nu mai crede în el. Și ei nici măcar nu mai cred în existența diavolului. Există dieceze întregi care sunt împotriva exorcismului. Există națiuni întregi private complet de exorciști ca de exemplu, Germania, Austria, Elveția, Spania, Portugalia. Un deficit înfricoșător.
Nu ați nominalizat Franța. Acolo situația este diferită?
Amorth: Există o carte scrisă de cel mai renumit exorcist francez, Isidoro Froc. Titlul: ”Cine sunt exorciștii și ce fac”. Cartea a fost scrisă la ordinul Conferinței Episcopale franceze, iar editura Piemme a tradus-o în italiană. În toată cartea nici măcar o dată nu este amintit faptul că exorciștii fac exorcizări în anumite situații. Iar autorul a declarat la un post de televiziune francez că nu a participat niciodată la un exorcism și nici nu o va face. Dintre cei 100 de exorciști francezi, numai cinci sunt cei care cred în existența diavolului și practică exorcismul, ceilalți îi trimit la psihiatru pe cei care le cer ajutorul. Episcopii acestei Biserici Catolice sunt primele victime ale necredinței în existența diavolului. Înainte de apariția acestui nou Ritual, episcopatul german a scris o scrisoare cardinalului Ratzinger, în care scrie că nu este nevoie de un nou Ritual, pentru că nu mai este nevoie a se practica exorcismul.
Nominalizarea exorciștilor este de competența episcopului ?
Amorth: Da. Când un preot este numit episcop, un articol din dreptul canonic îi dă autoritate absolută de a numi exorciști. Așadar un episcop ar trebui să fi participat la cel putin o exorcizare, dată fiind decizia pe care trebuie să o ia el legat de numirea unui exorcist. Din nefericire, aproape niciodată nu se întâmplă așa. Însă dacă un episcop se confruntă cu cerere serioasă pentru exorcizare – firește dacă nu are ca sorginte probleme psihice – și nu se preocupă de ea, atunci el comite păcat de moarte. Și este responsabil pentru imensa suferință a acelei persoane, suferință ce poate dura ani de zile sau toată viața, și pe care el ar fi putut-o impiedica.
Cu asta vreți să spuneți că majoritatea episcopilor Bisericii Catolice trăiesc în păcat de moarte?
Amorth: Pe când eram copil, un paroh în vârstă m-a învățat că pe lângă cele șapte sacramente mai este și un al optulea, și acesta este neștiința. Acest al optulea salvează pe cei mai mulți oameni. Pentru a comite un păcat de moarte este necesar să fie un lucru grav, dar de asemenea, mai este necesar ca el să fie comis cu deplină conștientizare și cu consimțământ deliberat. Din partea multor episcopi această omisiune de a ajuta este un lucru grav, însă acești episcopi sunt neștiutori, așadar lipsește consimțământul deliberat și voit, ca și conștientizarea deplina.
Dar atunci credința catolică mai rămâne intactă dacă nu se mai crede în existența diavolului?
Amorth: Nu. Legat de asta, vă povestesc o întâmplare. Când, pentru prima oară m-am întâlnit cu Don Pellegrino Ernetti – un renumit exorcist care a lucrat timp de 40 de ani în Veneția – i-am spus: ”Dacă aș putea vorbi cu papa, i-aș spune că m-am întâlnit deja cu atâția episcopi care nu mai cred în existența satanei.” În după-amiaza următoare părintele Ernetti m-a căutat și mi-a spus că dimineața s-a întâlnit cu papa Ioan Paul al II-lea și i-a spus: ”Sanctitatea Voastra, este un exorcist la Roma, padre Amorth, care ar dori să vă spună că el cunoaște mulți episcopi care nu cred în existența diavolului.” La care papa a răspuns: ”Cel care nu crede în existența diavolului nu crede în Evanghelie.” Acesta a fost răspunsul papei, pe care eu doar îl repet.
Dacă vă înțeleg bine, consecința acestui fapt este că mulți episcopi și mulți preoți nu mai sunt cu adevarat catolici?
Amorth: Să spunem doar că ei nu cred în adevărul evanghelic. Nu aș vrea să răspândiți o erezie. Să înțelegeți bine: Este eretic cel care este atenționat într-un anumit lucru, dar persistă în eroarea lui. Dar în situația actuală a Bisericii nu există nimeni care să îndrăznească să-i reproșeze în față unui episcop că nu crede în existența diavolului, în posibilitatea unei posedări, sau că omite desemnarea unui exorcist. Aș putea să vă înșiruiesc numele a nenumărați episcopi și cardinali care atunci când au preluat conducerea diecezei, au eliminat posibilitatea de a se face exorcizari. Sau aș putea chiar să vă spun numele multor episcopi care afirmă în mod deschis: ”Eu nu cred în asta. E ceva depășit.” De ce? Din păcate, asta este influența dăunătoare unor bibliști și aș putea și aici înșira câteva nume ilustre. Noi, cei care zi de zi simțim realitatea dușmanului, știm că a fost mâna lui în mai multe reforme liturgice.
De exemplu?
Amorth: Conciliul Vatican II a solicitat revizuirea unor anumite texte. Nesupunându-se acestei cereri, ei au refăcut complet aceste texte, fără să se gândească că astfel dăunează foarte mult, în loc să amelioreze. Multe ritualuri care au trecut proba timpului au fost schimbate în rău, din cauza acestei obsesii de a arunca tot ce era rău și de a reface totul de la capăt, ca și cum Biserica în tot acest timp s-ar fi înșelat sau ar fi greșit, și doar acum a apărut timpul marilor genii, a super teologilor, a super cercetătorilor biblici, care știu exact ce este bine pentru Biserică. Păi asta este o minciună. Conciliul, pur și simplu a dorit revizuirea acelor texte, și nu distrugerea lor. Să luăm de exemplu Ritualul exorcist: s-a vrut corectarea lui, nu refacerea completă. Acolo erau rugăciuni născute din experiența a 12 secole. Ar fi trebuit gândit cu mare atenție, înainte de a șterge din el rugăciuni străvechi și eficace. Dar nu s-au gândit. Noi, toți exorciștii care am încercat aceste rugăciuni ale noului Ritual am stabilit fără echivoc că ele sunt absolut ineficiente. Pe deasupra, noul Ritual a deteriorat și ritualul botezului copiilor. S-a editat unul nou și s-a eliminat exorcismul împotriva Satanei - acest exorcism (asupra celui care este botezat) care întotdeauna a avut o importanță enormă în Biserică, a fost numit exorcism minor. Însuși Papa Paul al VI-lea a protestat public împotriva acestui lucru. Noul Ritual al Binecuvântărilor a fost schimbat în rău. Am citit rând cu rând toate cele 1200 de pagini ale sale. Au fost șterse toate referirile la faptul că Domnul te apără de cel rău și că a poruncit îngerilor să ne protejeze de atacurile demonilor. Au scos și toate rugăciunile de binecuvântare a caselor și a școlilor. Înainte toate erau binecuvântate și ocrotite, dar azi nu există protecție împotriva satanei. Nu avem instrumente de apărare, nu avem rugăciuni. Însuși Isus ne-a învățat o rugăciune de eliberare (în rugaciunea Tatăl nostru): ”Izbăvește-ne de cel rău. Izbăvește-ne de Satana". În italiană aceasta este tradus în mod eronat și acum în rugăciune se spune: ” Izbăvește-ne de răutate”. Așadar se vorbește în general de un rău, a cărui origine nu se cunoaște, cu toate că acel rău împotriva căruia Domnul Isus ne-a învățat să luptăm, e o persoană concretă: e Satana.
Dumneavoastră, care sunteți un observator privilegiat, aveți senzația că în zilele noastre satanismul se răspândește?
Amorth: Da. Foarte mult. Când credința se micșorează, superstiția crește. În limbajul Bibliei aș spune așa: Dumnezeu a fost abandonat și ne-am îndreptat către idolatrie; iar în limbaj modern aș zice: Dumnezeu a fost abandonat și ne-am predat ocultismului. Declinul înfricoșător al credinței în întreaga Europă - odinioară catolică - îi aruncă pe oameni în mâinile vrăjitorilor, a ghicitorilor, în timp ce sectele satanice prosperă. Cultul satanic este promovat la nivelul maselor, prin rockul satanic, ca cel a lui Marilyn Manson, dar și copiii sunt asaltați prin cărți și benzi desenate (desene animate) și învață magie și satanism.
Sunt foarte răspândite și ședințele de spiritism prin care cheamă morții, ca să ne dea răspunsuri. În zilele noastre se pot face ședințele de spiritism și prin telefon, calculator, la televizor, la radio... Nu mai e nevoie nici de medium, este un spiritism facut "de tine însuți”. Conform sondajelor, cel puțin 37% dintre elevi au luat parte cel puțin o dată la jocul cărții de joc sau al paharului (modalități de a ghici viitorul n.tr.), care sunt adevărate ședințe de spiritism. Într-o școală în care am fost chemat să vorbesc, elevii au spus că au făcut asta chiar în fața profesoarei de religie, care nu a găsit a fi nimic în neregulă.
Și au funcționat?
Amorth: Nu există diferență între magie albă și magie neagră. În măsura în care magia funcționează, întotdeauna va fi opera diavolului. Toate formele de ocultism, cum este și acest nou mare interes față de religiile ezoterice orientale sunt deschideri către diavol. Și diavolul intră imediat. Eu nu am ezitat să spun imediat, în cazul călugăriței ucise în Chiavenna de către Erika și Omar, cei doi tineri din Novi Ligure, că acolo exista o intervenție directă a diavolului, întrucât copiii aceia erau dedați satanismului. În timpul anchetei poliția a găsit și a declarat că ambii tineri erau sataniști și aveau cărți satanice.
Cum poate satana să seducă pe cineva în asemenea măsură?
Amorth: El folosește aceeași strategie. Eu i-am spus-o, și el (diavolul) a recunoscut... El face să se creadă ca nu există iad, ca nu există păcat, că e vorba doar de o experiență, care trebuie neapărat încercată. Lăcomia, succesul și puterea sunt cele trei mari vicii pe care se concentrează Satana.
Cu câte cazuri de posesiune demonică ați avut de-a face?
Amorth: După primele 100 am renunțat să mai număr.
O sută? Dar sunt foarte multe. În cartea dvs. ați scris că sunt rare cazurile de posedare.
Amorth: E adevărat. Sunt mulți exorciști care au întâlnit doar cazuri de maleficiu diabolic. Dar eu am moștenit ”clientela” unui faimos exorcist, a lui padre Candido, cazuri pe care nu le rezolvase încă. În afară de asta și alți exorciști îmi trimit mie cazurile cele mai grele, în care diavolul rezistă.
Care a fost cel mai dificil caz?
Amorth: Îl am ”în grijă” și acum, de doi ani. Este vorba de aceeași fată pe care papa a binecuvântat-o în octombrie la Vatican, - dar nu a fost vorba de un exorcism în adevăratul sens al cuvântului - și care a creeat o mare zarvă în ziare. Este chinuită 24 din 24, suferă nespus. Și medicii și psihiatri sunt neputincioși. Pe de altă parte este foarte lucidă și inteligentă. Un caz cu adevărat trist.
Cum poate cineva cădea victimă diavolului?
Amorth: Cineva poate cădea victimă a suferinței extraordinare provocate de diavol din patru motive. Ori pentru că acest lucru este bun pentru persoana respectivă (acesta e cazul multor sfinți), ori din cauza persistenței păcatului într-un mod ireversibil, ori din cauza unui maleficiu (făcătură, blestem), ori dacă persoana se dedică practicilor oculte.
În timpul unui exorcism, ce fel de fenomene apar?
Amorth: Îmi amintesc de un țăran analfabet, care în timpul exorcismului îmi vorbea doar în engleză, și am avut nevoie de un interpret. Unii oameni manifestă o forță supraomenească care îi ridică total de la sol încât nici mai mulți oameni nu îi pot ține așezați într-un fotoliu. Dar este doar în contextul în care vorbim într-adevăr de prezență demonică.
Satana nu v-a făcut niciodată rău dvs.?
Amorth: Când cardinalul Poletti m-a rugat să fiu exorcist, m-am oferit Sfintei Fecioare și am rugat-o: ”Învăluiește-mă în mantia ta și voi fi în siguranță”. Diavolul m-a amenințat de multe ori dar nu mi-a putut face niciun rău.
Niciodată nu vă este teamă de diavol?
Amorth: Să-mi fie teamă de acea bestie? El este cel căruia ar trebui să-i fie frică de mine. Eu lucrez în numele Dumnezeului lumii. Iar el, doar îl maimuțărește pe Dumnezeu.
Don Amorth, satanismul se răspândește tot mai mult. Noul Ritual îngreunează exorcismul. Exorciștii au fost impiedicați să participe la o audință cu Papa în Piața Sfântul Petru. Spuneți-mi sincer: ce se întâmplă?
Amorth: Fumul satanei a pătruns peste tot. Peste tot. Poate că am fost excluși de la audiența papei deoarece le era teamă că atât de mulți exorciști ar fi reușit să alunge legiunile de demoni care s-au instalat în Vatican.
Glumiți, așa-i?
Amorth: Poate că sună ca o glumă, dar nu cred că e. Nu am niciun dubiu că diavolul încearcă să-i atace în mod special pe conducătorii Bisericii, la fel cum încearcă asta și la conducătorii politici și economici.
Vreți să spuneți că aici, la fel ca și în orice război, Satana vrea să-i cucerească pe generalii adversarului?
Amorth: E o strategie câștigătoare. Întotdeauna se încearcă punerea sa în aplicare, mai ales atunci când defensiva adversarului este slabă. Și însuși Satana o încearcă. Dar, din fericire, există Spiritul Sfânt, care ocrotește Biserica: ”Și porțile iadului nu o vor învinge”. Nici în pofida slăbiciunilor și a trădărilor. Asta nu ar trebui să ne surprindă. Primul trădător a fost unul dintre apostolii cei mai apropiați lui Isus: Iuda Iscarioteanul. Dar în ciuda acestui fapt, Biserica își continuă calea. Este susținută de Sfântul Spirit, de aceea toate luptele Satanei nu pot avea decat rezultate parțiale. Desigur, Satana poate câștiga bătălii, chiar unele importante, dar nu va câștiga niciodată războiul.
”Fumul Satanei a pătruns prin fisurile zidurilor Bisericii” - s-a auzit acea constatare amară, zguduitoare, care pentru mulți, chiar și din lumea catolică, a fost neplăcută. Iar azi, cu 29 de ani mai târziu? Acest fum a putut fi evacuat sau a pătruns și în alte încăperi? Asta am vrut să aflăm și cine ar putea răspunde mai bine acestei întrebări decât cel care zi de zi are legătură cu Satana și cu lucrările sale. Acest interviu a fost realizat cu Don Gabriele Amorth, cel mai faimos exorcist al lumii, cel care a fondat Asociația Internațională a Exorciștilor.
Celălalt motiv pentru care l-am căutat este că, în data de 15 mai, Conferința Episcopală italiană a aprobat noul Ritual de Exorcizare și astfel, cu binecuvântarea Congregației pentru Cultul Divin, a putut, în fine, să intre în vigoare. Este acesta o noua armă împotriva dușmanului străvechi? Și în eventualitatea că aceasta încă nu s-ar fi întâmplat – ajută la evacuarea fumului ce a pătruns în Biserica lui Dumnezeu? Însă, să-l lăsăm, pe Don Amorth să spună el însuși cum arată această bătălie ce durează de milenii și care acum s-a întețit. Dar de fapt cum arată această bătălie care trebuie câștigată mai întâi în interiorul Bisericii. Și ce este cu acel fum, care a pătruns și în locurile pe care le credeam apărate...
Don Amorth, este gata, în fine, traducerea italiană a Noului Ritual de Exorcizare.
Gabriele Amorth: Da, este gata. Anul trecut a fost respins de către Conferința Episcopală Italiană din cauza faptului că cuprindea foarte multe greșeli de traducere din latină. Și noi, exorciștii, cei care trebuie să îl folosim, am profitat de ocazie ca să dăm glas faptului că nu suntem de acord cu multe dintre puncte. În schimb, textul latin original a rămas neschimbat. Și acel ritual atât de mult așteptat s-a transformat în final într-o bătaie de joc, o înșiruire încredibilă care riscă să ne împiedice în lupta împotriva satanei.
Este un reproș serios. La ce vă gândiți?
Amorth: Aș aminti doar două exemple. Exemple de la care ți se ridică părul în cap. Punctul 15 vorbește despre maleficiu (făcătură) si cum să ne comportăm în acest caz. Un maleficiu (făcătură) este un rău cauzat de o persoană care apelează la diavol. Acesta poate fi făcut în diferite moduri: prin vrajă, blestem, deochi, vudu, macumba etc. Ritualul Roman a dat îndrumarea cum trebuie procedat în acest caz. În schimb, noul ritual declară categoric că este interzis a utiliza exorcismul în asemenea cazuri. E absurd. Întrucât marea parte, cel puțin 90%, a posesiilor și a suferințelor cauzate de Satana sunt cauzate de maleficii (făcături). Aceasta este ca și cum ar interzice exorciștilor să își exercite menirea. Iar paragraful 16. interzice solemn efectuarea exorcismului dacă nu este dovedită cu toată certitudinea prezența duhului necurat. Păi asta este o capodopera de incompetență, întrucât certitudinea că diavolul este prezent într-o persoană se obține numai în timpul unui exorcism ! Pe deasupra, autorii au intrat pentru ambele puncte în contradicție cu Catehismul Bisericii Catolice, care spune clar că trebuie utilizat exorcismul și pentru a alunga demonii și pentru a sista (opri) răul cauzat de demoni. Și acest lucru trebuie făcut și asupra persoanelor și a obiectelor. Și la cazul din urmă nu este vorba de prezență a demonului ci de influența lui. Afirmațiile noului Ritual sunt grave și dăunătoare și izvorăsc din neștiință și din lipsaă de experiență.
Dar nu au fost scrise de oameni cu experiență?
Amorth: Cu siguranță că nu. În ultimii zece ani, comisii conduse de doi cardinali au lucrat la acest Ritual, unul dintre ei a lucrat la Praenotandan, adică la constatările preliminare, celălalt la alcătuirea rugăciunilor. Vă pot asigura de faptul că în niciuna dintre comisii nu a fost nimeni care să fi luat parte vreodată la un exorcism, sau măcar să aibă o vagă idee despre ce este exorcismul. Acesta este ”păcatul originar” al acestui Ritual. Nimeni dintre cei care au lucrat la acesta nu era experimentat în exorcism.
Cum e posibil asta?
Amorth: Nu ma întrebați pe mine. În timpul Conciliului Vatican, lângă fiecare comisie era prezent un grup de specialiști pentru a-i ajuta pe episcopi. Această cutumă a rămas în vigoare și după Conciliu, ori de câte ori s-a lucrat la Ritual. Dar nu și în acest caz. Și dacă există o temă unde este necesar a fi implicați specialiștii, atunci cu siguranță asta este una din ele.
Dar cum s-a putut întâmpla acest lucru?
Amorth: Niciodată nu au cerut părerea noastră, a exorciștilor. Propunerile noastre au fost primite cu ostilitate de către comisie. Acesta este un paradox. Vreți să vă povestesc?
Firește.
Amorth: În timp ce, după cum s-a cerut la Conciliul Vatican II, au fost revizuite diferite părți ale Ritualului Roman, noi exorciștii am așteptat să-i vină rândul și capitolului al XII-lea, care vorbea despre Ritualul exorcismului. În schimb, probabil nu au considerat a fi o temă importantă, întrucât au trecut ani fără a se fi întâmplat nimic. Și apoi, pe neașteptate în 4 iunie 1990, a apărut Ritualul ad interim (de tranziție), spre marea noastră uimire, fără ca noi să fi fost consultați - întrucât noi am pregătit de mult timp observații și solicitări în vederea unei eventuale revizuiri a Ritualului. De exemplu ceream ca atunci când vor fi prelucrate rugăciunile să se introducă și invocarea Născătoarei de Dumnezeu - care lipsea cu desăvârșire - și de asemenea să fie introduse mai multe rugăciuni specifice exorcismului. În schimb, nici nu am primit ocazia să depunem cererile noastre. Dar nu ne-am lăsat descurajați, deoarece acest text era pregătit pentru noi. Și astfel, prefectul Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, cardinalul Martinez Somalo, la prezentarea documentelor, a cerut în scris conferințelor episcopale ca în decurs de doi ani să-și prezinte punctele de vedere. Dar pentru asta să ceară părerea acelor preoți care efectueaza exorcisme. Așadar ne-am asezat la lucru: i-am chemat pe cei mai experimentați 18 exorciști și ne-am ocupat de text cu mare minuțiozitate. Prima parte, care se ocupă cu exorcismul bazat pe Evanghelie, am găsit că este bun; la fel, abordarea teologico-biblică era facută cu competență. Aceasta era o parte nouă adusă Ritualului din 1614, cel alcătuit de Paul al V-lea, - pe acea vreme nu era nevoie să se reamintească aceste lucruri care erau cunoscute și acceptate de toți, însă azi este indispensabil.
Dar atunci când am început să examinăm partea practică, unde s-ar fi cerut anumite cunoștințe și experiență în acest domeniu, am fost foarte surprinși să vedem că autorii sunt total lipsiți de experiența în domeniu. Am parcurs totul, articol cu articol, și am adus la cunoștință tuturor, comentariile/sugestiile noastre: Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, Congregației pentru Doctrina Credinței, Conferințelor Episcopale. Am trimis o copie chiar și papei.
Cum au fost primite sugestiile dvs.?
Amorth: Au fost primite cu maximum de rezerve, iar eficacitatea lor a fost zero. Noi ne-am inspirat din documentul conciliar Lumen Gentium, în care Biserica este numită: popor al lui Dumnezeu; punctul 28 din Lumen Gentium vorbește despre colaborarea dintre preoți și episcopi, și punctul 27 spune clar, chiar și despre laici, că trebuie să-și spună părerea - dupa cunoștințele, competența și experiența lor - despre lucrurile care sunt spre folosul Bisericii. Asta se referea exact la noi. În mod naiv, noi am crezut că dispozițiile Conciliul Vatican II sunt operative și pentru Congregație. Dar noi ne-am lovit doar de ziduri, primind doar respingere și dispreț (desconsiderație). Secretarul Congregația pentru cultul Divin și al Sacramentelor a scris o scrisoare către Comisia cardinalilor, în care a comunicat că singurii lor intelocutori sunt episcopii, nu preoții sau exorciștii. Și apoi a mai fost adăugat fără echivoc – referitor la umila noastra încercare de a întinde o mână de ajutor ca specialiști, - că: ”Trebuie să luăm act de faptul că un grup de exorciști, așa numiții demonologi, constituiți într-o Asociație internațională, au orchestrat o campanie împotriva Ritualului.” Aceasta este o acuzație indecentă: noi nu am orchestrat nici o campanie! Întrucât Ritualul ne era destinat nouă și în acea comisie nu era nici o persoană competentă în acest domeniu, era deci mai mult decât logic să vrem să ne aducem contribuția.
Asta înseamnă deci, că noul Ritual nu vă ajută deloc în lupta împotriva demonilor?
Amorth: Da. Ne-au dat o armă care nu este încărcată. Au șters rugăciuni eficiente, probate de-a lungul unei istorii de douăsprece secole și au creat altele noi și ineficiente. Dar, spre norocul nostru, ni s-a dat o portiță de scăpare.
Care?
Amorth: Noul prefect al Congregației pentru Cultul Divin, cardinalul Jorge Medina, a adăugat o Notificare (Notificatione). În care se afirmă că exorciștii nu sunt obligați să utilizeze noul Ritual, ci îl pot folosi și pe cel vechi, dacă fac o cerere la episcop. Episcopul va cere apoi aprobare de la Congregație, iar aceasta, așa cum a scris cardinalul referitor la aprobare, ”o va da cu plăcere.”
”O va da cu plăcere”? E o concesie ciudată.....
Amorth: Vreți să știți de unde s-a născut? Dintr-o tentativă a cardinalului Joseph Ratzinger, prefectul Congregației pentru Doctrina credinței și a cardinalului Medina, de a introduce în Ritual un articol – pe atunci numarul lui era 38 – care îi împuternicește pe exorciști să folosească Ritualul precedent. Fără niciun dubiu, aceasta a fost o manevră în extremis, pentru a evita marile erori care sunt în acest nou Ritual final. Dar tentativa celor doi cardinali s-a lovit de împotrivirea celorlalți. Atunci, cardinalul Medina, care și-a dat seama ce se află în joc, a hotărât să adauge această notificare separat, ca un colac de salvare.
Cum sunteți priviți, voi exorciștii, în cadrul Bisericii?
Amorth: Suntem tratați foarte rău. Colegii preoți care se ocupă cu această sarcină delicată sunt priviți ca fiind niște nebuni, exaltați. De obicei abia sunt tolerați chiar și de către episcopii care i-au numit.
Puteți să ne dați un exemplu al acestei ostilități?
Amorth: Lângă Roma am ținut un Congres Internațional al exorciștilor și am cerut să ne primească papa. Pentru a-l scuti de o oboseală în plus și să nu mai adăugăm o altă audiență la cele multe pe care deja le avea, am cerut pur și simplu să putem fi prezenți la audiența generală de miercuri din Piața Sfântul Petru. Nici măcar nu am cerut ca să fim amintiți la întâmpinare. Am făcut o simplă cerere de prezență, despre care Msgr. Paolo De Nicolo, de la Prefectura Casei pontificale, cu siguranță își mai aduce aminte, și care a primit cu brațele deschise cererea noastră. Dar, în preziua audienței, același Msgr. de Nicolo ne-a adus la cunoștință, - cu mare stânjeneală, e adevarat, de unde se vedea că decizia nu a depins de el – să nu mergem pentru că nu fusesem admiși.
Incredibil: 150 de exorciști de pe cinci continente, preoți care au fost numiți pentru această slujire de către episcopii lor potrivit normelor canonice, - preoți ce se roagă, care au un bun renume și multa știință – cum s-ar spune "crema clerului", cer să participe la o audiență generală a papei dar sunt dați afară. Msgr. de Nicolo a mai adăugat: ” Firește, vă promit că veți primi imediat într-o scrisoare motivația acestei decizii.” Au trecut cinci ani, și mai așteptăm și acum acea scrisoare.
Cu siguranță că nu Papa Ioan Paul al II-lea a fost cel care ne-a refuzat. Dar faptul că 150 de preoți nu au fost lăsați să participe la o audiență publică a papei din Piața Sfântu Petru, arată ce obstacole sunt puse în calea exorciștilor chiar și în cadrul Bisericii, cât de rău suntem tratați de către multe autorități ecleziastice.
Dumneavoastră vă luptați zi de zi cu cel rău. Care este cel mai mare succes al Satanei?
Amorth: Faptul că a reușit să facă lumea să creadă că el nu există. Și aceasta aproape că i-a reușit. Chiar și în interiorul Bisericii. Clerul și episcopii nu mai cred în demoni, în puterea exorcismului, în faptul că diavolul poate face un rău extraordinar, și nu cred nici în acea putere pe care Isus a dat-o în alungarea demonilor.
De trei secole, Biserica latină – contrar Bisericii Ortodoxe și unor confesiuni protestante – a abandonat aproape total activitatea de exorcizare. Și, întrucât nu se mai practică exorcism, nu sunt persoane care să-l studieze și, pentru că nu l-au vazut, clerul nici nu mai crede în el. Și ei nici măcar nu mai cred în existența diavolului. Există dieceze întregi care sunt împotriva exorcismului. Există națiuni întregi private complet de exorciști ca de exemplu, Germania, Austria, Elveția, Spania, Portugalia. Un deficit înfricoșător.
Nu ați nominalizat Franța. Acolo situația este diferită?
Amorth: Există o carte scrisă de cel mai renumit exorcist francez, Isidoro Froc. Titlul: ”Cine sunt exorciștii și ce fac”. Cartea a fost scrisă la ordinul Conferinței Episcopale franceze, iar editura Piemme a tradus-o în italiană. În toată cartea nici măcar o dată nu este amintit faptul că exorciștii fac exorcizări în anumite situații. Iar autorul a declarat la un post de televiziune francez că nu a participat niciodată la un exorcism și nici nu o va face. Dintre cei 100 de exorciști francezi, numai cinci sunt cei care cred în existența diavolului și practică exorcismul, ceilalți îi trimit la psihiatru pe cei care le cer ajutorul. Episcopii acestei Biserici Catolice sunt primele victime ale necredinței în existența diavolului. Înainte de apariția acestui nou Ritual, episcopatul german a scris o scrisoare cardinalului Ratzinger, în care scrie că nu este nevoie de un nou Ritual, pentru că nu mai este nevoie a se practica exorcismul.
Nominalizarea exorciștilor este de competența episcopului ?
Amorth: Da. Când un preot este numit episcop, un articol din dreptul canonic îi dă autoritate absolută de a numi exorciști. Așadar un episcop ar trebui să fi participat la cel putin o exorcizare, dată fiind decizia pe care trebuie să o ia el legat de numirea unui exorcist. Din nefericire, aproape niciodată nu se întâmplă așa. Însă dacă un episcop se confruntă cu cerere serioasă pentru exorcizare – firește dacă nu are ca sorginte probleme psihice – și nu se preocupă de ea, atunci el comite păcat de moarte. Și este responsabil pentru imensa suferință a acelei persoane, suferință ce poate dura ani de zile sau toată viața, și pe care el ar fi putut-o impiedica.
Cu asta vreți să spuneți că majoritatea episcopilor Bisericii Catolice trăiesc în păcat de moarte?
Amorth: Pe când eram copil, un paroh în vârstă m-a învățat că pe lângă cele șapte sacramente mai este și un al optulea, și acesta este neștiința. Acest al optulea salvează pe cei mai mulți oameni. Pentru a comite un păcat de moarte este necesar să fie un lucru grav, dar de asemenea, mai este necesar ca el să fie comis cu deplină conștientizare și cu consimțământ deliberat. Din partea multor episcopi această omisiune de a ajuta este un lucru grav, însă acești episcopi sunt neștiutori, așadar lipsește consimțământul deliberat și voit, ca și conștientizarea deplina.
Dar atunci credința catolică mai rămâne intactă dacă nu se mai crede în existența diavolului?
Amorth: Nu. Legat de asta, vă povestesc o întâmplare. Când, pentru prima oară m-am întâlnit cu Don Pellegrino Ernetti – un renumit exorcist care a lucrat timp de 40 de ani în Veneția – i-am spus: ”Dacă aș putea vorbi cu papa, i-aș spune că m-am întâlnit deja cu atâția episcopi care nu mai cred în existența satanei.” În după-amiaza următoare părintele Ernetti m-a căutat și mi-a spus că dimineața s-a întâlnit cu papa Ioan Paul al II-lea și i-a spus: ”Sanctitatea Voastra, este un exorcist la Roma, padre Amorth, care ar dori să vă spună că el cunoaște mulți episcopi care nu cred în existența diavolului.” La care papa a răspuns: ”Cel care nu crede în existența diavolului nu crede în Evanghelie.” Acesta a fost răspunsul papei, pe care eu doar îl repet.
Dacă vă înțeleg bine, consecința acestui fapt este că mulți episcopi și mulți preoți nu mai sunt cu adevarat catolici?
Amorth: Să spunem doar că ei nu cred în adevărul evanghelic. Nu aș vrea să răspândiți o erezie. Să înțelegeți bine: Este eretic cel care este atenționat într-un anumit lucru, dar persistă în eroarea lui. Dar în situația actuală a Bisericii nu există nimeni care să îndrăznească să-i reproșeze în față unui episcop că nu crede în existența diavolului, în posibilitatea unei posedări, sau că omite desemnarea unui exorcist. Aș putea să vă înșiruiesc numele a nenumărați episcopi și cardinali care atunci când au preluat conducerea diecezei, au eliminat posibilitatea de a se face exorcizari. Sau aș putea chiar să vă spun numele multor episcopi care afirmă în mod deschis: ”Eu nu cred în asta. E ceva depășit.” De ce? Din păcate, asta este influența dăunătoare unor bibliști și aș putea și aici înșira câteva nume ilustre. Noi, cei care zi de zi simțim realitatea dușmanului, știm că a fost mâna lui în mai multe reforme liturgice.
De exemplu?
Amorth: Conciliul Vatican II a solicitat revizuirea unor anumite texte. Nesupunându-se acestei cereri, ei au refăcut complet aceste texte, fără să se gândească că astfel dăunează foarte mult, în loc să amelioreze. Multe ritualuri care au trecut proba timpului au fost schimbate în rău, din cauza acestei obsesii de a arunca tot ce era rău și de a reface totul de la capăt, ca și cum Biserica în tot acest timp s-ar fi înșelat sau ar fi greșit, și doar acum a apărut timpul marilor genii, a super teologilor, a super cercetătorilor biblici, care știu exact ce este bine pentru Biserică. Păi asta este o minciună. Conciliul, pur și simplu a dorit revizuirea acelor texte, și nu distrugerea lor. Să luăm de exemplu Ritualul exorcist: s-a vrut corectarea lui, nu refacerea completă. Acolo erau rugăciuni născute din experiența a 12 secole. Ar fi trebuit gândit cu mare atenție, înainte de a șterge din el rugăciuni străvechi și eficace. Dar nu s-au gândit. Noi, toți exorciștii care am încercat aceste rugăciuni ale noului Ritual am stabilit fără echivoc că ele sunt absolut ineficiente. Pe deasupra, noul Ritual a deteriorat și ritualul botezului copiilor. S-a editat unul nou și s-a eliminat exorcismul împotriva Satanei - acest exorcism (asupra celui care este botezat) care întotdeauna a avut o importanță enormă în Biserică, a fost numit exorcism minor. Însuși Papa Paul al VI-lea a protestat public împotriva acestui lucru. Noul Ritual al Binecuvântărilor a fost schimbat în rău. Am citit rând cu rând toate cele 1200 de pagini ale sale. Au fost șterse toate referirile la faptul că Domnul te apără de cel rău și că a poruncit îngerilor să ne protejeze de atacurile demonilor. Au scos și toate rugăciunile de binecuvântare a caselor și a școlilor. Înainte toate erau binecuvântate și ocrotite, dar azi nu există protecție împotriva satanei. Nu avem instrumente de apărare, nu avem rugăciuni. Însuși Isus ne-a învățat o rugăciune de eliberare (în rugaciunea Tatăl nostru): ”Izbăvește-ne de cel rău. Izbăvește-ne de Satana". În italiană aceasta este tradus în mod eronat și acum în rugăciune se spune: ” Izbăvește-ne de răutate”. Așadar se vorbește în general de un rău, a cărui origine nu se cunoaște, cu toate că acel rău împotriva căruia Domnul Isus ne-a învățat să luptăm, e o persoană concretă: e Satana.
Dumneavoastră, care sunteți un observator privilegiat, aveți senzația că în zilele noastre satanismul se răspândește?
Amorth: Da. Foarte mult. Când credința se micșorează, superstiția crește. În limbajul Bibliei aș spune așa: Dumnezeu a fost abandonat și ne-am îndreptat către idolatrie; iar în limbaj modern aș zice: Dumnezeu a fost abandonat și ne-am predat ocultismului. Declinul înfricoșător al credinței în întreaga Europă - odinioară catolică - îi aruncă pe oameni în mâinile vrăjitorilor, a ghicitorilor, în timp ce sectele satanice prosperă. Cultul satanic este promovat la nivelul maselor, prin rockul satanic, ca cel a lui Marilyn Manson, dar și copiii sunt asaltați prin cărți și benzi desenate (desene animate) și învață magie și satanism.
Sunt foarte răspândite și ședințele de spiritism prin care cheamă morții, ca să ne dea răspunsuri. În zilele noastre se pot face ședințele de spiritism și prin telefon, calculator, la televizor, la radio... Nu mai e nevoie nici de medium, este un spiritism facut "de tine însuți”. Conform sondajelor, cel puțin 37% dintre elevi au luat parte cel puțin o dată la jocul cărții de joc sau al paharului (modalități de a ghici viitorul n.tr.), care sunt adevărate ședințe de spiritism. Într-o școală în care am fost chemat să vorbesc, elevii au spus că au făcut asta chiar în fața profesoarei de religie, care nu a găsit a fi nimic în neregulă.
Și au funcționat?
Amorth: Nu există diferență între magie albă și magie neagră. În măsura în care magia funcționează, întotdeauna va fi opera diavolului. Toate formele de ocultism, cum este și acest nou mare interes față de religiile ezoterice orientale sunt deschideri către diavol. Și diavolul intră imediat. Eu nu am ezitat să spun imediat, în cazul călugăriței ucise în Chiavenna de către Erika și Omar, cei doi tineri din Novi Ligure, că acolo exista o intervenție directă a diavolului, întrucât copiii aceia erau dedați satanismului. În timpul anchetei poliția a găsit și a declarat că ambii tineri erau sataniști și aveau cărți satanice.
Cum poate satana să seducă pe cineva în asemenea măsură?
Amorth: El folosește aceeași strategie. Eu i-am spus-o, și el (diavolul) a recunoscut... El face să se creadă ca nu există iad, ca nu există păcat, că e vorba doar de o experiență, care trebuie neapărat încercată. Lăcomia, succesul și puterea sunt cele trei mari vicii pe care se concentrează Satana.
Cu câte cazuri de posesiune demonică ați avut de-a face?
Amorth: După primele 100 am renunțat să mai număr.
O sută? Dar sunt foarte multe. În cartea dvs. ați scris că sunt rare cazurile de posedare.
Amorth: E adevărat. Sunt mulți exorciști care au întâlnit doar cazuri de maleficiu diabolic. Dar eu am moștenit ”clientela” unui faimos exorcist, a lui padre Candido, cazuri pe care nu le rezolvase încă. În afară de asta și alți exorciști îmi trimit mie cazurile cele mai grele, în care diavolul rezistă.
Care a fost cel mai dificil caz?
Amorth: Îl am ”în grijă” și acum, de doi ani. Este vorba de aceeași fată pe care papa a binecuvântat-o în octombrie la Vatican, - dar nu a fost vorba de un exorcism în adevăratul sens al cuvântului - și care a creeat o mare zarvă în ziare. Este chinuită 24 din 24, suferă nespus. Și medicii și psihiatri sunt neputincioși. Pe de altă parte este foarte lucidă și inteligentă. Un caz cu adevărat trist.
Cum poate cineva cădea victimă diavolului?
Amorth: Cineva poate cădea victimă a suferinței extraordinare provocate de diavol din patru motive. Ori pentru că acest lucru este bun pentru persoana respectivă (acesta e cazul multor sfinți), ori din cauza persistenței păcatului într-un mod ireversibil, ori din cauza unui maleficiu (făcătură, blestem), ori dacă persoana se dedică practicilor oculte.
În timpul unui exorcism, ce fel de fenomene apar?
Amorth: Îmi amintesc de un țăran analfabet, care în timpul exorcismului îmi vorbea doar în engleză, și am avut nevoie de un interpret. Unii oameni manifestă o forță supraomenească care îi ridică total de la sol încât nici mai mulți oameni nu îi pot ține așezați într-un fotoliu. Dar este doar în contextul în care vorbim într-adevăr de prezență demonică.
Satana nu v-a făcut niciodată rău dvs.?
Amorth: Când cardinalul Poletti m-a rugat să fiu exorcist, m-am oferit Sfintei Fecioare și am rugat-o: ”Învăluiește-mă în mantia ta și voi fi în siguranță”. Diavolul m-a amenințat de multe ori dar nu mi-a putut face niciun rău.
Niciodată nu vă este teamă de diavol?
Amorth: Să-mi fie teamă de acea bestie? El este cel căruia ar trebui să-i fie frică de mine. Eu lucrez în numele Dumnezeului lumii. Iar el, doar îl maimuțărește pe Dumnezeu.
Don Amorth, satanismul se răspândește tot mai mult. Noul Ritual îngreunează exorcismul. Exorciștii au fost impiedicați să participe la o audință cu Papa în Piața Sfântul Petru. Spuneți-mi sincer: ce se întâmplă?
Amorth: Fumul satanei a pătruns peste tot. Peste tot. Poate că am fost excluși de la audiența papei deoarece le era teamă că atât de mulți exorciști ar fi reușit să alunge legiunile de demoni care s-au instalat în Vatican.
Glumiți, așa-i?
Amorth: Poate că sună ca o glumă, dar nu cred că e. Nu am niciun dubiu că diavolul încearcă să-i atace în mod special pe conducătorii Bisericii, la fel cum încearcă asta și la conducătorii politici și economici.
Vreți să spuneți că aici, la fel ca și în orice război, Satana vrea să-i cucerească pe generalii adversarului?
Amorth: E o strategie câștigătoare. Întotdeauna se încearcă punerea sa în aplicare, mai ales atunci când defensiva adversarului este slabă. Și însuși Satana o încearcă. Dar, din fericire, există Spiritul Sfânt, care ocrotește Biserica: ”Și porțile iadului nu o vor învinge”. Nici în pofida slăbiciunilor și a trădărilor. Asta nu ar trebui să ne surprindă. Primul trădător a fost unul dintre apostolii cei mai apropiați lui Isus: Iuda Iscarioteanul. Dar în ciuda acestui fapt, Biserica își continuă calea. Este susținută de Sfântul Spirit, de aceea toate luptele Satanei nu pot avea decat rezultate parțiale. Desigur, Satana poate câștiga bătălii, chiar unele importante, dar nu va câștiga niciodată războiul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu