Ziua,
luna, anul unu,
Aşa
va începe timpul,
În
care uzmează a trece,
Pentru
veşnicia vreme.
Tatăl
spune aşa cuvinte,
De
acuma înainte,
Primul
an şi prima zi,
Tot
mereu aşa va fi.
Alfa,
Omega se termină,
Începând
cu prima ziuă,
A
Noului Pământ şi Cer,
Aşa
va rămâne în veci.
Primul
Tatăl, primul Fiul,
Şi
primul va fi şi timpul,
Ce
va fi fără măsură,
Nicicând
nu se termină;
Noul
Eden pe pământ,
Cum
a fost la început,
Linişte,
lumină multă,
În
care lumea ascultă,
De
Tatăl ce stă pe tron,
Şi
de Fiul, Bunul Păstor.
Va
fi o minunăţie,
Pe
Pământul, Noua Lume:
Totul
frumos, tot plăcut,
Sănătos
şi cu bun gust.
Apa
va fi cristalină,
Lumina
va fi divină,
Şi
pământul roditor,
Cu
iarbă, cu pomi, cu flori,
Vâlcele
şi poieniţe,
Cu
cărări drepte, înguste.
Vântul
tare nu va bate,
Va
adia dintr-o parte,
În
valuri ce unduiesc,
Slăvind
pe Tatăl Ceresc.
Nu
e cum de înţeles
Cum
va fi, cât de frumos!
Nu cu iarnă, nu cu toamnă,
Va fi mereu numai vară,
Şi permanent în lumină,
Fără noapte, numai ziuă.
Dacă vreţi, puteţi ajunge,
Călcând pe a sfinţilor urme.
Nu-i uşor, răsplata-i mare,
La tăcere, îndurare,
Ca Mielul tăcut şi blând;
Primul sfânt a fost Isus.
De jos ca să ajungi sus,
Ascultă, fă cum Isus.
Fii curat, fără păcat,
De cum Tatăl te-a lăsat,
Fără pete, fără urme.
Tatăl Dumnezeu îţi spune:
De respecţi legi şi porunci,
Sigur în cer poţi să ajungi.
marţi, 17.01.2017, ora 0,33 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu