De
cum ieri, azi parcă e mâine,
Tot
la miezul nopţii spune,
Tatăl
care ţi-a promis,
Că
mai ai încă de scris.
Ce
îţi spun nu-i noutate.
Nu
târziu, ci foarte aproape,
Vor
fi multe semne pe cer,
Până
la Marele Semn.
Veţi
vedea multe culori,
Cum
nu a mai fost pe cer.
Toată
bolta cât cuprinde,
Pe
voi toţi vă va surprinde.
Acum
aurora boreală,
Doar
la poli ea se arată,
Însă
şi la ceilalţi poli (solari),
Veţi
vedea pe cer doi sori,
Faţă-n
faţă se privească,
Pe
voi să vă încălzească.
Mai
ales atunci lumina,
Va
fi noaptea de cum ziua.
Multe
vă arăt că pot,
Cum
pe sus, aşa pe jos.
Acum
citiţi, vă gândiţi,
Dar
atunci o să priviţi,
Cum
un soare şi celalt,
Va
da lumină şi cald;
Unu-n
stânga, altu-n dreapta,
Vă
va schimba vouă viaţa.
Va
fi multă energie,
Orice
fiinţă să învie.
Din
lumină şi căldură,
Veţi
vedea puterea divină.
Pentru
acum atât scriu,
Că
e destul de târziu.
În
faţă-i ceasul. Mă uit,
De
unu jumate-i trecut.
-Opreşte-te
acum, copile,
Că
mai ai de a mai scrie.
De
va fi ziua sau noaptea,
Îţi
trimit prin Duhul şoapta.
Pentru
tine doar de scris,
Dar
de lume a fi ştiut,
Cum
îţi spune ţie cerul,
Să
audă tot poporul,
Că
începând de azi, mâine,
Vor
fi alte semne în lume,
Şi
în cer şi pe pământ,
V-a
spus la toţi Tatăl Sfânt.
-De
doi sori, eu am mai scris.
-Şi
ce dacă, nu-i nimic.
Atunci
nu era ca acum,
Cu
blogspot sau facebook.
Acum
umblă repejor,
Cu
imagini din buton,
În
celalt capăt de lume,
Doar
în câteva secunde.
sâmbătă,
14.01. 2017, ora 01,57 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu