Are prieteni şi fler

De cum vulpea cea şireată,

Semeţ, fals mişcând din coadă,

Din gură suflând otravă,

Vrând lumea să-l înţeleagă,

Că-i tânăr şi e frumos,

E zdravăn şi e vânjos,

Are forţă, are minte.

Cu România înainte,

Zice el, minţind ce spune.

Are fler să mintă să mintă lume,

Că e doxă, e perfect,

Ce DNA! Ce Parchet!

La fel şi de condamnare,

Sunt la fel ca el ce are.

E cum lacrima curată,

Însă lacrima-i sărată,

Că pe unde curge, ajunge,

De nu arde, măcar frige.

Asta e la voi elita,

Ce-a ajuns acum desupra,

De cum spuma cea uşoară,

Fără griji, dar cu povară,

Pentru neam, pentru pământ.

Românul e fals român,

Cât cu ochii el cuprinde,

Vrând picioarele a duce,

Înspre stare cât mai sus.

Că nu e greu de ajuns.

Când din spate te împinge,

De a cuceri, de a învinge,

Pentru un scop şi-un ţel măreţ,

Umbli ca pe făcăleţ.

Şi cu mătura în mână,

Pe făraş mereu adună.

Nu resturi şi nici gunoaie,

Ci umplând conturi ce-s goale.

Ca într-un hambar adună,

Cât o viaţă într-o lună.

Cum să stai cu el de vorbă?!

Că nu poţi să-i sufli în ciorbă.

Ce mai domn! Şi cu mustaţă!

Nu îndrăzni să-i stai în faţă,

Că apăsând pe celular,

Pân’ la al şaptelea neam,

În Asia, Orient sună.

Şi la ruşi are în Dumă,

Prieteni ce sunt comunişti,

Mai peste tot anticrişti.

De masoni, la fel vă spun,

De-i nevoie, lui răspund,

La orice fel de întrebare,

Şi la ce nevoie are.

Nu vă jucaţi cu frumosul,

Că vă poate întoarce dosul.

E capabil, priceput,

Nu bine, ci rău de făcut.

V-am mai spus aste cuvinte,

Să ştiţi ce aveţi în frunte.

Ei la cârma ţării stau,

Ce le-am dat, pot să le iau.

Îi las ca să se aşeze,

Pe posturi să instaleze,

Şi atuncii când nu se aşteaptă,

Voi clătina clica toată.

Să fugă vor încerca,

Dar vor fi în faţa Mea,

Să răspundă ce-au făcut,

Asta tot Isus v-a spus.

           3.01.2017, ora 21,29 Anton Ciobanu