Acum
jungla s-a îmblânzit,
Iar
lumea sălbăticit.
În
junglă e tăcere multă,
Lumea
ţipă, tare urlă.
În
junglă e ordine, linişte,
În
lume tot vraişte.
Tot
este de cum v-am spus
S-a
întors cu josu-n sus.
Asta-i
lumea, ăsta-i timpul,
Uite-aşa
vine sfârşitul,
Însă
nu ştiu când pământul,
Se
va învârti ca vântul.
Cum
veţi sta şi ce veţi face?
Că
şi el se va întoarce,
Ca
acum, însă pe dos,
Şi
va fi cu susu-n jos.
De
nu v-aţi gândit, luaţi seamă,
Că
atunci şi el răstoarnă.
Va
dispare luna, cerul,
Peste
tot va fi infernul,
Şi
soarele va fugi,
V-aţi
gândit de cum va fi?
Cum
în camera o lumină,
Întunericul
alungă,
Aşa
soarele va dispare,
În
bezna atât de mare.
Vai,
ce mare o să fie,
Pe
pământ atunci urgie!
Vă
îndemn şi strig la voi,
De
cum păstorul la oi.
Voi
nicicum nu ascultaţi,
Să
postiţi, să vă rugaţi.
Cât
de rău o să vă pară,
Când
voi şi totul răstoarnă,
Că
târziu va fi atunci,
Trecând
deja al vostru timp.
De
nu vă anunţam, preveneam,
Singur
vinovat eram,
Cum
tatăl la copii spune,
Ascultaţi
şi faceţi bine.
Iată
al vostru răspuns!
N-aţi
ascultat, M-aţi respins.
Tatăl
mai trage de urechi,
Sau
mai dă la funduleţ.
V-am
dat ploaie, v-am dat vânt,
Cu
tornade şi foc mult,
Războaie
şi terorism;
Voi
n-aţi înţeles nimic.
Cutremure
au fost puţine,
Dar
de acum vor fi mai multe,
De
cum dese, la fel mari,
Să
văd cât sunteţi de tari.
Vă
credeţi aşa puternici,
Pe
cât sunteţi de nemernici,
Faceţi
după voia voastră,
Cei
de sus, înalta clasă.
Cei
conduc lumea, popoare,
Se
cred mari, plini de valoare.
La
ei lumea-i egal zero,
Cu
ei lupt ca antitero.
Acum
aceste cuvinte,
Cine
credeţi că vă spune?
E
Stăpânul, este Tatăl
Cum
n-a fost, nici n-o fi altul.
miercuri, 25.01.2017, ora 17,02 Anton Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu